integritate definitie

INTEGRITÁTE s.f. 1. Calitatea celui integru; cinste, probitate. 2. Calitatea de a fi întreg, intact. [Cf. fr. intégrité, lat. integritas]. substantiv femininintegritate

*integritáte f. (lat. intégritas, -átis). Starea de a fi întreg, nevătămat: integritatea uneĭ sume, integritatea mințiĭ. Fig. Întregime morală, onestitate perfectă: integritatea unuĭ funcționar. substantiv femininintegritate

integritáte (-te-gri-) s. f., g.-d. art. integritắții substantiv femininintegritate

integritate f. 1. starea unui lucru întreg și neatins: integritatea teritoriului; 2. fig. calitatea unei persoane integre. substantiv femininintegritate

INTEGRITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg. 3. (În sintagma) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său. – Din fr. intégrité. substantiv femininintegritate

INTEGRITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămîne intact; deplină­tate. Integritatea facultăților mintale. ▭ Puterile ce au garantat integritatea Imperiului Otoman. GHICA, A. 677. substantiv femininintegritate