integrat definitie

INTEGRÁT, -Ă, integrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Inclus, înglobat într-un tot. 2. S. n. (Electron.; și în sintagma circuit integrat) Microcircuit în care un număr de elemente de circuit sunt asociate inseparabil și interconectate electric astfel încât, pentru specificare, testare, întreținere și vânzare, formează un tot indivizibil. – V. integra. adjectiv integrat

INTEGRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include într-un tot. 2. tr. (Mat.) A găsi integrala unei cantități diferențiale. [< fr. intégrer, it., lat. integrare]. verb tranzitiv integra

integrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 integreáză verb tranzitiv integra

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare. verb tranzitiv integra

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Refl. A se introduce într-un tot, devenind parte componentă; a se îngloba. Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A cal­cula soluția unei ecuații diferențiale sau a uneia cu deri­vate parțiale. verb tranzitiv integra

*integréz v. tr. (lat. integro, -áre, a restabili, a înoi). Mat. Determin integrala uneĭ cantitățĭ diferențiale: a integra o funcțiune. verb tranzitiv integrez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului integrat

integrat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular integrat integratul integra integrata
plural integrați integrații integrate integratele
genitiv-dativ singular integrat integratului integrate integratei
plural integrați integraților integrate integratelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z