integrare definitie

credit rapid online ifn

INTEGRÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei. ♦ Reunire a mai multor părți într-un singur tot; integrație. 2. (Mat.) Determinarea integralei unei funcții sau a soluției unei ecuații diferențiale. [< integra]. substantiv femininintegrare

integráre (-te-gra-) s. f., g.-d. art. integrắrii; pl. integrắri substantiv femininintegrare

credit rapid online ifn

INTEGRÁRE, integrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei; integrație. 2. Fuzionare a unor întreprinderi economice. 3. (Mat.) Calculul unei integrale; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale. – V. integra. substantiv femininintegrare

INTEGRÁRE, integrări, s. f. 1. Acțiunea de a se integra și rezultatul ei; includere, înglobare. Opor­tuniștii propovăduiau în mod fățiș renunțarea la lupta revoluționară, propovăduiau teoria « integrării pașnice a capitalismului în socialism ». IST. P.C.(b) 240. 2. (Mat.) Calculul unei integrale; obținerea inte­gralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale. substantiv femininintegrare

*integrațiúne f. (lat. integratio, -ónis). Mat. Acțiunea de a integra: integrațiunea uneĭ funcțiunĭ. – Și -áție și -áre. substantiv femininintegrațiune

integrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 integreáză verb tranzitivintegra

INTEGRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include într-un tot. 2. tr. (Mat.) A găsi integrala unei cantități diferențiale. [< fr. intégrer, it., lat. integrare]. verb tranzitivintegra

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare. verb tranzitivintegra

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Refl. A se introduce într-un tot, devenind parte componentă; a se îngloba. Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A cal­cula soluția unei ecuații diferențiale sau a uneia cu deri­vate parțiale. verb tranzitivintegra

*integréz v. tr. (lat. integro, -áre, a restabili, a înoi). Mat. Determin integrala uneĭ cantitățĭ diferențiale: a integra o funcțiune. verb tranzitivintegrez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiintegrare

integrare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular integrare integrarea
plural integrări integrările
genitiv-dativ singular integrări integrării
plural integrări integrărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z