integra definitie

INTÉGRU, -Ă adj. Cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. [< cf. fr. intègre, cf. lat. integer]. adjectiv integru

*intégru, -ă adj. (fr. intègre, d. lat. integer, integra, întreg, integru). Fig. Absolut onest: judecător, om integru. Adv. (Rar). În mod integru. adjectiv integru

intégru (-te-gru) adj. m., pl. intégri; f. intégră, pl. intégre adjectiv integru

integru a. ce nu se lasă a fi corupt: judecător integru. adjectiv integru

INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre. adjectiv integru

INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. (Despre oameni) Cinstit, onest, incoruptibil. Om integru. Caracter integru.El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254. adjectiv integru

INTEGRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include într-un tot. 2. tr. (Mat.) A găsi integrala unei cantități diferențiale. [< fr. intégrer, it., lat. integrare]. verb tranzitiv integra

integrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 integreáză verb tranzitiv integra

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare. verb tranzitiv integra

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Refl. A se introduce într-un tot, devenind parte componentă; a se îngloba. Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A cal­cula soluția unei ecuații diferențiale sau a uneia cu deri­vate parțiale. verb tranzitiv integra

*integréz v. tr. (lat. integro, -áre, a restabili, a înoi). Mat. Determin integrala uneĭ cantitățĭ diferențiale: a integra o funcțiune. verb tranzitiv integrez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului integra

integra   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) integra integrare integrat integrând singular plural
integrând integrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) integrez (să) integrez integram integrai integrasem
a II-a (tu) integrezi (să) integrezi integrai integrași integraseși
a III-a (el, ea) integrea (să) integrai integra integră integrase
plural I (noi) integrăm (să) integrăm integram integrarăm integraserăm
a II-a (voi) integrați (să) integrați integrați integrarăți integraserăți
a III-a (ei, ele) integrea (să) integreze integrau integra integraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z