integra definitie
INTÉGRU, -Ă adj. Cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. [< cf. fr. intègre, cf. lat. integer]. adjectiv integru
*intégru, -ă adj. (fr. intègre, d. lat. integer, integra, întreg, integru). Fig. Absolut onest: judecător, om integru. Adv. (Rar). În mod integru. adjectiv integru
intégru (-te-gru) adj. m., pl. intégri; f. intégră, pl. intégre adjectiv integru
INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre. adjectiv integru
INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. (Despre oameni) Cinstit, onest, incoruptibil. Om integru. Caracter integru. ▭ El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254. adjectiv integru
INTEGRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include într-un tot. 2. tr. (Mat.) A găsi integrala unei cantități diferențiale. [< fr. intégrer, it., lat. integrare]. verb tranzitiv integra
integrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 integreáză verb tranzitiv integra
INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare. verb tranzitiv integra
INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Refl. A se introduce într-un tot, devenind parte componentă; a se îngloba. Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a uneia cu derivate parțiale. verb tranzitiv integra
*integréz v. tr. (lat. integro, -áre, a restabili, a înoi). Mat. Determin integrala uneĭ cantitățĭ diferențiale: a integra o funcțiune. verb tranzitiv integrez
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului integra
| integra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) integra | integrare | integrat | integrând | singular | plural | ||
| integrând | integrați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | integrez | (să) integrez | integram | integrai | integrasem | |
| a II-a (tu) | integrezi | (să) integrezi | integrai | integrași | integraseși | ||
| a III-a (el, ea) | integrează | (să) integrai | integra | integră | integrase | ||
| plural | I (noi) | integrăm | (să) integrăm | integram | integrarăm | integraserăm | |
| a II-a (voi) | integrați | (să) integrați | integrați | integrarăți | integraserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | integrează | (să) integreze | integrau | integrară | integraseră | ||