intact definitie

INTÁCT, -Ă adj. Neatins, neștirbit; întreg. [< fr. intact, cf. lat. intactus]. adjectiv intact

*intáct, -ă adj. (lat. in-tactus. V. ating, contact). Neatins, întreg, nevătămat: banĭ intacțĭ, edificiŭ intact, (fig.) reputațiune intactă. adjectiv intact

intáct adj. m., pl. intácți; f. intáctă, pl. intácte adjectiv intact

intact a. 1. neatins: suma e încă intactă; 2. fig. curat, nepătat: reputațiune intactă. adjectiv intact

INTÁCT, -Ă, intacți, -te, adj. Neatins, neștirbit, întreg; p. ext. (despre ființe) teafăr, nevătămat. – Din fr. intact, lat. intactus. adjectiv intact

INTÁCT, -Ă, intacți, -te, adj. Neatins, neștirbit, nevătămat; întreg, teafăr. Ei știu că bunurile acestea... sînt ale lor... și trebuiesc păstrate intacte pentru oamenii viitorului. STANCU, U.R.S.S. 120. Aprinse lumina... inspectă patul intact. C. PETRESCU, Î. II 102. adjectiv intact