intact definitie

INTÁCT, -Ă adj. Neatins, neștirbit; întreg. [< fr. intact, cf. lat. intactus]. adjectiv intact

*intáct, -ă adj. (lat. in-tactus. V. ating, contact). Neatins, întreg, nevătămat: banĭ intacțĭ, edificiŭ intact, (fig.) reputațiune intactă. adjectiv intact

intáct adj. m., pl. intácți; f. intáctă, pl. intácte adjectiv intact

intact a. 1. neatins: suma e încă intactă; 2. fig. curat, nepătat: reputațiune intactă. adjectiv intact

INTÁCT, -Ă, intacți, -te, adj. Neatins, neștirbit, întreg; p. ext. (despre ființe) teafăr, nevătămat. – Din fr. intact, lat. intactus. adjectiv intact

INTÁCT, -Ă, intacți, -te, adj. Neatins, neștirbit, nevătămat; întreg, teafăr. Ei știu că bunurile acestea... sînt ale lor... și trebuiesc păstrate intacte pentru oamenii viitorului. STANCU, U.R.S.S. 120. Aprinse lumina... inspectă patul intact. C. PETRESCU, Î. II 102. adjectiv intact

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului intact

intact   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular intact intactul intactă intacta
plural intacți intacții intacte intactele
genitiv-dativ singular intact intactului intacte intactei
plural intacți intacților intacte intactelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z