*insurecțiúne f. (lat. in-surréctio, -ónis, d. in-súrgere, -surrectum, a te rîdica [!] contra, d. súb-rĭgo, -rígere [contras în surgo, súrgere. V. sorginte], compus din sub, dedesupt [!], și régere, a îndrepta. V. dreg). Revoltă, rebeliune, răscoală. – Și -écție. substantiv feminininsurecțiune
insurecțiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | insurecțiune | insurecțiunea |
plural | insurecțiuni | insurecțiunile | |
genitiv-dativ | singular | insurecțiuni | insurecțiunii |
plural | insurecțiuni | insurecțiunilor |