insulta definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeinsulta
- Vezi aici mai multe rimeinsulta
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuin
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuins
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culta
INSÚLTĂ s.f. Jignire, ofensă. [< fr. insulte]. substantiv feminininsultă
*insúltă f., pl. e (fr. insulte, d. mlat. insultus, insultă, saŭ derivat d. verbu a insulta). Acțiunea de a insulta, vorbă injurioasă adresată cuĭva. substantiv feminininsultă
insultă s. f., g.-d. art. insúltei; pl. insúlte substantiv feminininsultă
INSÚLTĂ, insulte, s. f. Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie. – Din fr. insulte. substantiv feminininsultă
INSÚLTĂ, insulte, s. f. Atac prin vorbe sau, mai rar, prin fapte împotriva unei persoane, cu intenția de a o umili, de a o înjosi; ocară, jignire, injurie, ofensă. Colonelul Rusescu mișcă nemulțumit mustățile sub insultă. DUMITRIU, B. F. 122. Luă poziția de drepți... convins că alte insulte vor urma. SAHIA, N. 87. Să mă spele de insulte nu mă-ncerc să fac apel La un veac ce nu coprinde decît patimă în el. MACEDONSKI, O. I 119. substantiv feminininsultă
*insúlt, a -á v. tr. (lat. in-sultare, d. saltare, a sălta. V. exult, re-zult). Ultragiez, spun cuĭva cuvinte injurioase. Fig. Fam. Acest orator insultă auzu oamenilor, vorbește foarte prost. verb tranzitivinsult
INSULTÁ vb. I. tr. A aduce (cuiva) o insultă; a jigni. [P.i. insúlt, 3,6 -tă. / < fr. insulter, cf. lat. insultare]. verb tranzitivinsulta
insultá (a ~) vb., ind. prez. 3 insúltă verb tranzitivinsulta
INSULTÁ, insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din fr. insulter, lat. insultare. verb tranzitivinsulta
INSULTÁ, insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva (prin vorbe sau fapte) o insultă; a ocărî, a ofensa, a jigni. M-a insultat !... Ai să te duci imediat să-i ceri socoteală. ARGHEZI, P. T. 132. ◊ Fig. Și ale bătrîneței albi plete insultînd. BOLINTINEANU, O. 203. verb tranzitivinsulta
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiinsulta
| insulta substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)insulta | insultare | insultat | insultând | singular | plural | ||
| insultând | insultați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | insult | (să)insult | insultam | insultai | insultasem | |
| a II-a (tu) | insulți | (să)insulți | insultai | insultași | insultaseși | ||
| a III-a (el, ea) | insultă | (să)insultai | insulta | insultă | insultase | ||
| plural | I (noi) | insultăm | (să)insultăm | insultam | insultarăm | insultaserăm | |
| a II-a (voi) | insultați | (să)insultați | insultați | insultarăți | insultaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | insultă | (să)insulte | insultau | insultară | insultaseră | ||