Alege sensul dorit: insulta -substantiv feminin insulta -verb tranzitiv

insulta definitie

INSÚLTĂ s.f. Jignire, ofensă. [< fr. insulte]. substantiv feminininsultă

*insúltă f., pl. e (fr. insulte, d. mlat. insultus, insultă, saŭ derivat d. verbu a insulta). Acțiunea de a insulta, vorbă injurioasă adresată cuĭva. substantiv feminininsultă

insultă s. f., g.-d. art. insúltei; pl. insúlte substantiv feminininsultă

insultă f. 1. ofensare cu vorbe sau fapte; 2. atac brusc. substantiv feminininsultă

INSÚLTĂ, insulte, s. f. Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie. – Din fr. insulte. substantiv feminininsultă

INSÚLTĂ, insulte, s. f. Atac prin vorbe sau, mai rar, prin fapte împotriva unei persoane, cu intenția de a o umili, de a o înjosi; ocară, jignire, injurie, ofensă. Colonelul Rusescu mișcă nemulțumit mustățile sub insultă. DUMITRIU, B. F. 122. Luă poziția de drepți... convins că alte insulte vor urma. SAHIA, N. 87. Să mă spele de insulte nu mă-ncerc să fac apel La un veac ce nu coprinde decît patimă în el. MACEDONSKI, O. I 119. substantiv feminininsultă

*insúlt, a v. tr. (lat. in-sultare, d. saltare, a sălta. V. exult, re-zult). Ultragiez, spun cuĭva cuvinte injurioase. Fig. Fam. Acest orator insultă auzu oamenilor, vorbește foarte prost. verb tranzitivinsult

INSULTÁ vb. I. tr. A aduce (cuiva) o insultă; a jigni. [P.i. insúlt, 3,6 -tă. / < fr. insulter, cf. lat. insultare]. verb tranzitivinsulta

insultá (a ~) vb., ind. prez. 3 insúltă verb tranzitivinsulta

insultà v. a ocărî cu fapta sau cu vorba, a ofensa pe față. verb tranzitivinsultà

INSULTÁ, insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din fr. insulter, lat. insultare. verb tranzitivinsulta

INSULTÁ, insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva (prin vorbe sau fapte) o insultă; a ocărî, a ofensa, a jigni. M-a insultat !... Ai să te duci imediat să-i ceri socoteală. ARGHEZI, P. T. 132. ◊ Fig. Și ale bătrîneței albi plete insultînd. BOLINTINEANU, O. 203. verb tranzitivinsulta

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiinsulta

insulta  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)insulta insultare insultat insultând singular plural
insultând insultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) insult (să)insult insultam insultai insultasem
a II-a (tu) insulți (să)insulți insultai insultași insultaseși
a III-a (el, ea) insultă (să)insultai insulta insultă insultase
plural I (noi) insultăm (să)insultăm insultam insultarăm insultaserăm
a II-a (voi) insultați (să)insultați insultați insultarăți insultaserăți
a III-a (ei, ele) insultă (să)insulte insultau insulta insultaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z