insubordonare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeinsubordonare
- Vezi aici mai multe rimeinsubordonare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuin
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuins
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
INSUBORDONÁRE s.f. (Rar) Nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. [Cf. fr. insubordination]. substantiv feminininsubordonare
!insubordonáre (-su-bor-/-sub-or-) s. f., g.-d. art. insubordonắrii; pl. insubordonắri substantiv feminininsubordonare
INSUBORDONÁRE, insubordonări, s. f. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. – In1- + subordonare (probabil după fr. insubordination). substantiv feminininsubordonare
INSUBORDONÁRE, insubordonări, s. f. (Rar) Nesupunere la ordinele autorităților superioare; neascultare, indisciplină. Act de insubordonare. substantiv feminininsubordonare
*insubordinațiúne [!] f. (in- și subordinațiune). Lipsă de subordinațiune, nesupunere: spirit de insubordinațiune. – Și -áție și -áre. substantiv feminininsubordinațiune
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinsubordonare
| insubordonare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | insubordonare | insubordonarea |
| plural | insubordonări | insubordonările | |
| genitiv-dativ | singular | insubordonări | insubordonării |
| plural | insubordonări | insubordonărilor | |