reduceri si promotii 2018
Definitie instrument - ce inseamna instrument - Dex Online

instrument definitie

INSTRUMÉNT s.n. 1. Ustensilă, aparat propriu pentru a face o anumită operație. ♦ Aparat cu care se produc sunete muzicale. 2. (Fig.) Persoană, lucru de care se folosește cineva pentru a îndeplini o acțiune, a atinge un scop. ◊ Instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional. 3. Instrument gramatical = cuvânt care arată doar raporturi între cuvinte. [Pl. -te. / < fr. instrument, cf. lat. instrumentum]. substantiv neutru instrument

INSTRUMÉNT, instrumente, s. n. 1. Aparat sau usten­silă cu ajutorul căruia se efectuează o operație de observare, măsurare sau control. Dacă m-am așezat cu instrumentele mele pe movila de lîngă grădină, am făcut-o ca să ridic planul locului pe unde are să treacă drumul de fier. ALECSANDRI, T. I 358. ♦ Ustensilă care se folosește la efectuarea unei operații chirurgicale. ♦ Unealtă. Are drept la o gospodărie mai bine întocmită și la vite și instrumente agricole. SADOVEANU, E. 25. ♦ (De obicei determinat prin « muzical ») Aparat anume construit pentru a pro­duce sunete muzicale. Pianul, vioara, flautul sînt instru­mente muzicale. 2. Fig. Acțiune, forță sau fapt care servește la atin­gerea unui scop. V. mijloc, procedeu. Grija pentru întărirea economică a țării noastre și ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc trebuie unită cu grija pentru întărirea statului de democrație populară, instru­mentul principal de construire a socialismului. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 407. Galeriile Tretiacov au devenit un pu­ternic instrument pentru culturalizarea maselor. STANCU, U.R.S.S. 55. 3. (În expr.) Instrument gramatical = parte de vorbire care nu exprimă noțiuni, ci raporturi între cuvinte. Prepozițiile, conjuncțiile, articolul, verbele copulative sînt instrumente gramaticale.Instrumentele gramaticale, în măsura în care au un sens de sine stătător și apar întrebuin­țate autonom (adică nu se contopesc cu un cuvînt vecin, așa cum e cazul de exemplu cu articolul nostru postpus), trebuie să figureze în fondul principal lexical, dar la egalitate cu celelalte cuvinte. GRAUR, F. L. 61. Instrument de ratifi­care = document prin care se ratifică o convenție inter­națională. substantiv neutru instrument

instrumént s. n., pl. instruménte substantiv neutru instrument

*instrumént n., pl. e (lat. instrumentum, d. instrúere, a construi). Mașină, aparat, unealtă, sculă: toporu e un instrument de tăĭat, vioara e un instrument muzical. Fig. Persoană întrebuințată ca un instrument: a fi instrumentu cuĭva. V. organ. substantiv neutru instrument

instrument n. 1. unealtă, mașină de executat o lucrare oarecare: instrument agricol, instrument de chirurgie; 2. instrument de muzică; 3. fig. persoană, lucru ce servă a obține un rezultat: am fost instrumentul voinței sale. substantiv neutru instrument

INSTRUMÉNT, instrumente, s. n. 1. Unealtă sau aparat adecvat executării unei anumite operații. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Fig. Persoană, forță, lucru, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop. ◊ (În sintagmele) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internațional. – Din fr. instrument, lat. instrumentum. substantiv neutru instrument

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului instrument

instrument   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular instrument instrumentul
plural instrumente instrumentele
genitiv-dativ singular instrument instrumentului
plural instrumente instrumentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z