instructor definitie

credit rapid online ifn

INSTRÚCTOR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face o muncă de instruire; (spec.) militar care instruiește o trupă. [< rus. instruktor, cf. fr. instructeur]. substantiv masculin și feminininstructor

*instructór, -oáre adj. și s. (lat. instructor). Care instruește [!]. Instructor militar, acela care te învață exercițiile militare. Judecător instructor, judecător de instrucțiune. substantiv masculin și feminininstructor

credit rapid online ifn

instrúctor s. m., pl. instrúctori substantiv masculin și feminininstructor

instructor m. 1. cel ce instruiește; 2. cel ce exersează pe tinerii soldați. substantiv masculin și feminininstructor

INSTRÚCTOR, -OÁRE, instructori, -oare, s. m. și f. Persoană competentă care instruiește pe alții. – Din fr. instructeur, rus. instruktor. substantiv masculin și feminininstructor

INSTRÚCTOR, -OÁRE, instructori, -oare, s. m. și f. Persoană care instruiește pe alții într-un anumit dome­niu. Instructor sportiv.Într-o bună zi, intră în sat o mașină, care aduce un instructor de la Comitetul județean al partidului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/2. substantiv masculin și feminininstructor

instructoáre s. f., g.-d. art. instructoárei; pl. instructoáre substantiv masculin și feminininstructoare

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinstructor

instructor  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular instructor instructorul instructoare instructoarea
plural instructori instructorii instructoare instructoarele
genitiv-dativ singular instructor instructorului instructoare instructoarei
plural instructori instructorilor instructoare instructoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z