instrucțiune definitie

INSTRUCȚIÚNE s.f. 1. (La pl.) Lămuriri, explicații, dispoziții date cuiva pentru a ști cum să procedeze.. 2. Unitate sintactică a programului unui calculator, conținând informația (2) [în DN] și indicând operația de efectuat. [Pron. -ți-u-. / < fr. instruction]. substantiv feminin instrucțiune

*instrucțiúne f. (lat. in-strúctio, -ónis. V. con- și di-strucțiune). Acțiunea de a instrui. Învățătură, învățămînt, cultură a inteligențeĭ (în școală saŭ în armată). Știință, noțiunĭ cîștigate (însușite): a avea o instrucțiune solidă. Lecțiune, precept, învățămînt: istoria e plină de instrucțiune. Cercetare, acte și formalitățĭ necesare ca să se judece un proces: instrucțiune judiciară. Ministru instrucțiuniĭ publice și private, ministru școalelor statuluĭ și al celor particulare (al educațiuniĭ naționale). Judecător de instrucțiune. V. judecător. A face instrucțiune cu soldațiĭ, cu eleviĭ, a-ĭ învăța mînuirea armelor. Pl. Ordine precise, informațiunĭ: acest ambasador urmează instrucțiunile guvernuluĭ luĭ. – Și -úcție. substantiv feminin instrucțiune

instrucțiúne (indicație) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. instrucțiúnii; pl. instrucțiúni substantiv feminin instrucțiune

instrucți(un)e f. 1. acțiunea de a instrui: instrucțiunea copiilor; 2. învățătură, cultura inteligenței: instrucțiunea poate fi: superioară (universități și școli speciale), secundară (licee, gimnazii, seminare, școli comerciale și profesionale) și primară; 3. cunoștințe dobândite: are o instrucțiune solidă; 4. lecțiuni sau poveți instructive: istoria e plină de instrucțiune; 5. ordine precize, informațiuni date: urmați acestor instrucțiuni; 6. acte și formalități necesare spre a judeca o cauză: instrucțiunea unei afaceri criminale. V. judecător. substantiv feminin instrucțiune

INSTRUCȚIÚNE, instrucțiuni, s. f. 1. Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. Instrucție (1). 3. (La pl.) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. instruction, lat. instructio, -onis. substantiv feminin instrucțiune

INSTRUCȚIÚNE, instrucțiuni, s. f. (Mai ales la pl.) Indicație, lămurire dată cuiva spre a ști cum să procedeze pentru aducerea la îndeplinire a unui anumit lucru, pentru aplicarea unor legi, regulamente, dispo­ziții etc. A fost numit deodată prim-secretar la amba­sada din Constantinopole... și duse lucrurile pînă la o ruptură între Rusia și Englitera, trecînd peste voința și instrucțiunile șefului său. GHICA, S. 178. substantiv feminin instrucțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului instrucțiune

instrucțiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular instrucțiune instrucțiunea
plural instrucțiuni instrucțiunile
genitiv-dativ singular instrucțiuni instrucțiunii
plural instrucțiuni instrucțiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z