INSTITÚT s.n. 1. Instituție, așezământ (de pe lângă o universitate, o academie, o industrie etc.) unde se fac cercetări științifice. ♦ Instituție de învățământ superior (cu mai multe facultăți). ♦ (În trecut) Liceu particular (cu internat). ♦ Local în care funcționează asemenea instituții. 2. (La pl.) Operă care cuprinde principiile dreptului roman din epoca împăratului Iustinian. [< fr. institut, cf. lat. institutum – lucru stabilit]. substantiv neutruinstitut
*institút n., pl. e (lat. institútum, d. institúere, a institui). Regula unuĭ ordin religios catolic la fundarea luĭ. Ordin instituit de această regulă. Societate savantă saŭ literară. Școală (maĭ ales particulară). Institutu Franciiĭ (saŭ numaĭ Insitutu), reuniunea celor cincĭ academiĭ. Institutele luĭ Iustinian, o carte care conține principiile dreptuluĭ roman, redactată la 533 după Hristos. substantiv neutruinstitut
institút s. n., pl. institúte substantiv neutruinstitut
institut n. 1. școală: institut de băieți; 2. pl. operă ce conține principiile dreptului roman: Institutele lui Justinian. substantiv neutruinstitut
INSTITÚT, institute, s. n. 1. Instituție în care se fac cercetări științifice de specialitate. ♦ Instituție de învățământ superior (universitar) în care se pregătesc cadre cu calificare superioară în diferite specialități. ♦ (Concr.) Local în care funcționează astfel de instituții. 2. (În trecut) Școală particulară de grad secundar, de obicei cu internat. 3. (Înv.) Instituție (2). – Din fr. institut, lat. institutum. substantiv neutruinstitut
INSTITÚT, institute, s. n. 1. Așezămînt care funcționează în cadrul unei instituții superioare (minister, academie etc.) și în care un colectiv de specialitate face cercetări științifice. În anul 1953 se înființează noi și importante institute de cercetări științifice pe lîngă Academia R.P.R. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2567. Am un prieten la Institutul meteorologic. SEBASTiAN, T. 33. ♦ Instituție de învățămînt superior care are de obicei mai multe facultăți. Institutul de Științe Economice și Planificare « V. I. Lenin ». ♦ Local în care funcționează instituții ca cele descrise mai sus. Examenul de admitere se ține la institut. 2. (În trecut) Școală particulară de grad secundar, de obicei cu internat. 3. (Învechit) Instituție (2). Fiecare are dreptul a cere răsturnarea chiar a unei legi, cînd aceea i se pare că a devenit neaplicabilă sau vătămătoare pentru institutul sau pentru societatea ce și-a impus-o. ODOBESCU, S. II 332. substantiv neutruinstitut
institut substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | institut | institutul |
plural | institute | institutele | |
genitiv-dativ | singular | institut | institutului |
plural | institute | institutelor |