INSTITUÍ vb. IV. tr. A înființa, a stabili, a întemeia. [P.i. instítui, 3,6 -ie. / < fr. instituer, cf. lat. instituere]. verb tranzitiv institui
*instítuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. institúere, d. statúere, a hotărî. – Se conj. ca constituĭ). Stabilesc, creez, înființez: a institui o școală. Stabilesc în funcțiune, așez, pun. Instituĭ un moștenitor, îl numesc pin [!] testament. verb tranzitiv instituĭ
instituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. instítui, 3 instítuie, imperf. 3 sg. instituiá; conj. prez. 3 să instítuie verb tranzitiv institui
instituì 1. a face ceva nou, a stabili: a institui o serbare; 2. a stabili în funcțiune; 3. a numi moștenitor prin testament. verb tranzitiv instituì
INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înființa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili. – Din fr. instituer, lat. instituere. verb tranzitiv institui
INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înființa, a forma, a întemeia. Ministerul a instituit o comisie. ▭ Nicolae Bălcescu... ceru să instituie în cazarmă o școală pentru soldați, unde însuși fu învățător. ODOBESCU, S. III 491. ◊ Refl. pas. S-a instituit un premiu de 300 de galbeni pentru cel care va prinde pe Horia. IST. R.P.R. 277. Crearea unei administrațiuni centrale a bunurilor mănăstirești, care s-a instituit. ODOBESCU, S. II 38. verb tranzitiv institui
institui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) institui | instituire | instituit | instituind | singular | plural | ||
instituind | instituiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | institui | (să) institui | instituiam | instituii | instituisem | |
a II-a (tu) | institui | (să) institui | instituiai | instituiși | instituiseși | ||
a III-a (el, ea) | instituie | (să) instituiai | instituia | institui | instituise | ||
plural | I (noi) | instituim | (să) instituim | instituiam | instituirăm | instituiserăm | |
a II-a (voi) | instituiți | (să) instituiți | instituiați | instituirăți | instituiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | instituie | (să) instituie | instituiau | instituiră | instituiseră |