instinctiv definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeinstinctiv
- Vezi aici mai multe rimeinstinctiv
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuin
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuins
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiv
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutiv
INSTINCTÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Din (de) instinct; inconștient. [Cf. fr. instinctif]. adjectivinstinctiv
*instinctív, -ă adj. (d. instinct; fr. -if). Pornit din instinct: mișcare instinctivă. Adv. În mod instinctiv, pin [!] instinct: văzîndu-ĭ pe tîlharĭ, am pus instinctiv mîna pe pușcă. adjectivinstinctiv
instinctív (-stinc-tiv) adj. m., pl. instinctívi; f. instinctívă, pl. instinctíve adjectivinstinctiv
instinctiv a. ce naște din instinct: mișcare instinctivă. ║ adv. prin instinct. adjectivinstinctiv
INSTINCTÍV, -Ă, instinctivi, -e, adj. 1. Care ține de instinct, instinctual. 2. (Adesea adverbial) Făcut din instinct, pe negândite; inconștient. – Din fr. instinctif. adjectivinstinctiv
INSTINCTÍV, -Ă, instinctivi, -e, adj. Din instinct, care ține de instinct; făcut pe negîndite, inconștient. Puse distanță de un pas între amîndoi, cu o instinctivă desolidarizare. C. PETRESCU, C. V. 180. ◊ (Adverbial) Soldații tăcură... Își întinseră instinctiv gîturile, naiv. SAHIA, N. 74. Simți instinctiv că ceva hotărîtor în viața lui trebuia să se întîmple. BART, E. 185. Instinctiv rupse mărgeaua... de la gîtul Mariei. EMINESCU, N. 70. adjectivinstinctiv
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinstinctiv
| instinctiv adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | instinctiv | instinctivul | instinctivă | instinctiva |
| plural | instinctivi | instinctivii | instinctive | instinctivele | |
| genitiv-dativ | singular | instinctiv | instinctivului | instinctive | instinctivei |
| plural | instinctivi | instinctivilor | instinctive | instinctivelor | |