reduceri si promotii 2018
Definitie instinctiv - ce inseamna instinctiv - Dex Online

instinctiv definitie

INSTINCTÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Din (de) instinct; inconștient. [Cf. fr. instinctif]. adjectiv instinctiv

*instinctív, -ă adj. (d. instinct; fr. -if). Pornit din instinct: mișcare instinctivă. Adv. În mod instinctiv, pin [!] instinct: văzîndu-ĭ pe tîlharĭ, am pus instinctiv mîna pe pușcă. adjectiv instinctiv

instinctív (-stinc-tiv) adj. m., pl. instinctívi; f. instinctívă, pl. instinctíve adjectiv instinctiv

instinctiv a. ce naște din instinct: mișcare instinctivă. ║ adv. prin instinct. adjectiv instinctiv

INSTINCTÍV, -Ă, instinctivi, -e, adj. 1. Care ține de instinct, instinctual. 2. (Adesea adverbial) Făcut din instinct, pe negândite; inconștient. – Din fr. instinctif. adjectiv instinctiv

INSTINCTÍV, -Ă, instinctivi, -e, adj. Din instinct, care ține de instinct; făcut pe negîndite, inconștient. Puse distanță de un pas între amîndoi, cu o instinctivă desolidarizare. C. PETRESCU, C. V. 180. ◊ (Adverbial) Soldații tăcură... Își întinseră instinctiv gîturile, naiv. SAHIA, N. 74. Simți instinctiv că ceva hotărîtor în viața lui trebuia să se întîmple. BART, E. 185. Instinctiv rupse măr­geaua... de la gîtul Mariei. EMINESCU, N. 70. adjectiv instinctiv

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului instinctiv

instinctiv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular instinctiv instinctivul instincti instinctiva
plural instinctivi instinctivii instinctive instinctivele
genitiv-dativ singular instinctiv instinctivului instinctive instinctivei
plural instinctivi instinctivilor instinctive instinctivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z