instigare definitie

credit rapid online ifn

INSTIGÁRE s.f. Acțiunea de a instiga și rezultatul ei; instigație. [< instiga]. substantiv feminininstigare

instigáre s. f., g.-d. art. instigắrii; pl. instigắri substantiv feminininstigare

credit rapid online ifn

INSTIGÁRE, instigări, s. f. Acțiunea de a instiga și rezultatul ei; îndemn la violență; instigație, întărâtare, provocare, incitare. – V. instiga. substantiv feminininstigare

INSTIGÁRE, instigări, s. f. Acțiunea de a instiga și rezultatul ei; îndemn la violență, ațîțare, întărîtare. substantiv feminininstigare

*instigațiúne f. (lat. instigátio, -ónis). Îndemn la revoltă. – Și -áție și -áre. substantiv feminininstigațiune

*instíg, a v. tr. (lat. instigo, -áre. V. instinct, stimul). Îndemn la revoltă. verb tranzitivinstig

INSTIGÁ vb. I. tr. A ațâța, a împinge la fapte dușmănoase, la dezordine; a incita. [P.i. instíg. / < fr. instiguer, cf. lat. instigare]. verb tranzitivinstiga

instigá (a ~) vb., ind. prez. 3 instígă verb tranzitivinstiga

instigà v. a împinge la ceva rău. verb tranzitivinstigà

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A îndemna, a incita, a provoca (la acțiuni dușmănoase, violente). – Din fr. instiguer, lat. instigare. verb tranzitivinstiga

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. (Urmat de deter­minări introduse prin prep. « la », « împotriva », « contra ») A ațîța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, criminale; a incita. V. întărîta. Întîrzierea plății chiriei peste termenul din contract fusese instigată și convenită de proprietar. ARGHEZI, P. T. 95. verb tranzitivinstiga

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinstigare

instigare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular instigare instigarea
plural instigări instigările
genitiv-dativ singular instigări instigării
plural instigări instigărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z