instantaneu definitie

INSTANTANÉU, -ÉE adj. 1. (adesea adv.) Care se produce foarte repede; care apare brusc, pe moment. 2. (Fiz.; despre mărimi) Referitor la un anumit moment. // s.n. Fotografie luată cu expunere scurtă. ♦ Expunere scurtă la fotografiere. [Pron. -neu. / < fr. instantané]. adjectiv instantaneu

*instantanéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (fr. instantané, d. instant, moment, care și el e part. d. lat. instare, a grăbi, a insista, d. in, în, și, stare, a sta. V. instanță). Subit, care se produce într´o clipă, într´un moment: moarte, fotografie instantanee. S. f. Probă fotografică obținută într´o secundă orĭ maĭ puțin. Fig. Portret, siluetă, descrierea uneĭ persoane în contururĭ generale, în cîte-va rîndurĭ. Adv. În mod instantaneŭ, de odată. adjectiv instantaneŭ

instantanéu1 adj. m., pl. instantanéi; f. sg. și pl. instantanée adjectiv instantaneu

instantanéu2 s. n., art. instantanéul; pl. instantanée adjectiv instantaneu

instantaneu a. 1. care durează un moment;. 2 care se produce subit: moarte instantanee. ║ n. portret în contururi generale. adjectiv instantaneu

INSTANTANÉU, -ÉE, instantanei, -ee, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care se produce brusc și se desfășoară rapid; pe moment. 2. S. n. Imagine sau fotografie obținută printr-o expunere foarte scurtă. 3. Adj. (Fiz.; despre mărimi) Care se referă la un anumit moment sau care este definit pentru un anumit moment. – Din fr. instantané. adjectiv instantaneu

INSTANTANÉU1, instantanee, s. n. Imagine sau foto­grafie obținută prin expunerea foarte scurtă (o fracțiune de secundă) a materialului fotosensibil. (Fig.) O schiță de Cehov, un moment de Caragiale redau într-un instantaneu priveliștea unei societăți corupte, putrede, ireme­diabil sortite morții. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/1. ◊ (Adjectival, neobișnuit) Seamănă cu portretul dăruit de o actriță admiratorilor ei, fotografie instantanee făcută pentru pașaport. CAMIL PETRESCU, U. N. 37. adjectiv instantaneu

INSTANTANÉU2, -ÉE, instantanei, -ee, adj. 1. Care se produce foarte repede (și durează un timp foarte scurt), care se ivește brusc, pe neașteptate, momentan. Efect instantaneu. ◊ (Adverbial) Vestea... va cuprinde instantaneu tot orașul. C. PETRESCU, C. V. 345. Invidia este o deșărtăciune omenească ce pedepsește instantaneu pe cel care o simte. DELAVRANCEA, T. 111. 2. (Fiz.; despre mărimi) Care se referă la un anumit moment. Valoarea instantanee a vitezei. adjectiv instantaneu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului instantaneu

instantaneu   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular instantaneu instantaneul instantanee instantaneea
plural instantanei instantaneii instantanee instantaneele
genitiv-dativ singular instantaneu instantaneului instantanee instantaneei
plural instantanei instantaneilor instantanee instantaneelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z