instalat definitie

INSTALÁ vb. I. 1. tr. A așeza, a monta o mașină, aparate etc. 2. refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. 3. tr. A pune cu oarecare solemnitate pe cineva într-o funcție, într-o demnitate. [< fr. installer, it. installare]. verb tranzitivinstala

instalá (a ~) vb., ind. prez. 3 instaleáză verb tranzitivinstala

instalà v. l. a pune în posesiunea unui loc, a unei funcțiuni; 2. a stabili într’un loc: a instala o pompă. verb tranzitivinstalà

INSTALÁ, instalez, vb. I. 1. Tranz. A monta, a așeza o instalație, o aparatură tehnică, o mașină etc. 2. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc. 3. Tranz. A pune pe cineva (cu oarecare solemnitate) într-un post de răspundere. – Din fr. installer. verb tranzitivinstala

INSTALÁ, instalez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a aranja, a monta (un instrument, o mașină sau o aparatură tehnică). A instala un robinet. ▭ Își instalase o baie cu duș. C. PETRESCU, Î. I 8. 2. Refl. (Despre persoane) A se plasa, a se așeza, a se stabili (amenajîndu-și locuința) într-un loc. Rubedeniile și cunoscuții gazdei la care se instalează... îi îngăduie să ia contact cu mediul mic-burghez al funcționărimii mărunte. V. ROM. noiembrie 1953, 300. Se auzi scîrțîitul băncii de lemn. Streinul se instalase la locul său, hotărît, precum spunea, să aștepte. C. PETRESCU, A. 279. Nu vrei să te ocupi puțin de Raul, să-i dea o cameră, să se insta­leze ? REBREANU, R. I 157. ◊ Tranz. Și-a instalat familia la țară. 3. Tranz. A așeza cu oarecare solemnitate pe cineva nou numit, într-un post de răspundere. verb tranzitivinstala

*instaléz v. tr. (fr. installer, mlat. și it. installare. V. stal). Așez solemn în funcțiunea luĭ: a instala un episcop. Așez, pun pe cineva să locuĭască undeva: a instala un elev într´un internat. Fac, aduc, așez: a instala un conduct [!] de apă în casă. V. refl. Mă stabilesc, mă așez ca să locuĭesc. Îmĭ ĭaŭ locuință și-mĭ daŭ aere de proprietar: uĭte-te cum se instalează parvenitu! verb tranzitivinstalez