instabil definitie

INSTABÍL, -Ă adj. Nestabil; schimbător, nestatornic. [Cf. lat. instabilis]. adjectiv instabil

*instabíl, -ă adj. (lat. in-stábilis). Fără stabilitate, nestatornic, nesigur: pace, soartă instabilă. Chim. Combinațiune instabilă, care se distruge ușor. Mec. Echilibru instabil, acela pe care un corp, scos din pozițiunea sa, îl părăsește și se pune în echilibru în altă pozițiune. Adv. În mod instabil. adjectiv instabil

instabíl adj. m., pl. instabíli; f. instabílă, pl. instabíle adjectiv instabil

INSTABÍL, -Ă, instabili, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice, tehnice, despre obiecte) Care nu prezintă stabilitate, nestabil. 2. Fig. Variabil; schimbător; nestatornic. – Din fr. instable, lat. instabilis. adjectiv instabil

INSTABÍL, -Ă, instabili, -e, adj. Care nu este stabil; nestatornic, schimbător. Echilibru instabil. Timp instabil. – Accentuat și: instábil. adjectiv instabil

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului instabil

instabil   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular instabil instabilul instabi instabila
plural instabili instabilii instabile instabilele
genitiv-dativ singular instabil instabilului instabile instabilei
plural instabili instabililor instabile instabilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z