INSPIRÁȚIE s.f. 1. Tragere, inhalare, introducere a aerului în plămâni. 2. (Fig.) Facultatea creatoare, spontană a inteligenței umane. ♦ Avânt, entuziasm, forță creatoare. 3. (Fig.) Gând, idee apărută spontan. [Gen. -iei, var. inspirațiune s.f. / cf. fr. inspiration, lat. inspiratio]. substantiv feminin inspirație
inspiráție (-ți-e) s. f., art. inspiráția (-ți-a), g.-d. art. inspiráției; pl. inspiráții, art. inspiráțiile (-ți-i-) substantiv feminin inspirație
INSPIRÁȚIE2, inspirații, s. f. Primul timp al respirației, constînd în tragerea aerului în plămîni. substantiv feminin inspirație
INSPIRÁȚIE, inspirații, s. f. 1. Inhalare a aerului în plămâni, primul timp al respirației. 2. Fig. Stare de tensiune creatoare, forță creatoare. 3. Fig. Gând, idee spontană. [Var.: inspirațiúne s. f.] – Din fr. inspiration, lat. inspiratio. substantiv feminin inspirație
INSPIRÁȚIE1, inspirații, s. f. 1. Avînt, forță, entuziasm creator (mai ales în activitatea artistică), complex de idei creatoare provocat de un fapt, de o împrejurare sau de o persoană. O artă cu rădăcini în inspirația populară devine un bun comun al maselor de pretutindeni. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 1/5. Stingea lampa, aștepta prin întuneric inspirația, înjgheba cîte un vers în cap. REBREANU, I. 62. Persoană cu inspirații artistice era numai domnița Ralu, fata cea mai mică a lui Caragea. GHICA, S. 43. 2. Gînd, idee, soluție apărută pe neașteptate în conștiință. Poate am avut o fericită inspirație. Aș fi regretat toată viața, dacă nu aș fi încercat și acest ultim mijloc. C. PETRESCU, C. V. 336. Își blestema în gînd inspirația nenorocită de-a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. REBREANU, R. II 47. Mario, mă iubești tu ? – Dar dacă nu m-ar chema Maria ? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. EMINESCU, N. 82. – Variantă: (învechit) inspirațiúne (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S. I 199) s. f. substantiv feminin inspirație
*inspirațiúne f. (lat. inspirátio, -ónis). Intrarea aeruluĭ în plămînĭ. Fig. Sfat, sugestiune: a lucra pin [!] inspirațiunea cuĭva. Starea sufletuluĭ aflat supt [!] influența directă a uneĭ puterĭ supranaturale: inspirațiune profetică. Entusiazm [!] creator, dezlegarea imediată a uneĭ probleme mult timp cugetate: poet plin de inspirațiune. Lucru inspirat: inspirațiunile genĭuluĭ. – Și -áție și -áre. substantiv feminin inspirațiune
inspirați(un)e f. 1. intrarea aerului în plămâni; 2. acțiunea de a face să nască o cugetare; 3. sentiment, cugetare ce însuflețește pe poet, pe artist; 4. starea sufletului inspirat de divinitate: inspirațiunea profetică. substantiv feminin inspirațiune
inspirație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | inspirație | inspirația |
plural | inspirații | inspirațiile | |
genitiv-dativ | singular | inspirații | inspirației |
plural | inspirații | inspirațiilor |