insolent definitie

INSOLÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Obraznic, impertinent; nerușinat. [Cf. fr. insolent, it. insolente]. adjectivinsolent

*insolént, -ă adj. (lat. in-solens, -éntis, neobișnuit, obraznic, d. in-, ne, și solens, part. d. solére, a obișnui). Obraznic, impertinent, arogant: om, aer, lux insolent. Adv. În mod insolent. adjectivinsolent

insolént adj. m., pl. insolénți; f. insoléntă, pl. insolénte adjectivinsolent

insolent a 1. prea îndrăzneț, obraznic; 2. care se pune mai presus de ceilalți și caută sări umilească: lux insolent. adjectivinsolent

INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; nerușinat; necuviincios. – Din fr. insolent, lat. insolens, -ntis. adjectivinsolent

INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. Obraznic, imperti­nent, nerușinat. Intervenția, și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă, păru tuturor atît de insolentă, că provocă indignare. REBREANU, R. II 95. Era parcă o sete bolnavă și insolentă de a-și afișa căderea și pasiunea la fiecare moment. VLAHUȚĂ, O. A. 375. ◊ (Adverbial) Constantin i-a răspuns insolent că vine în averea lui. GALACTION, O. I 143. adjectivinsolent