INSEMINÁRE s.f. (Biol.) Acțiunea de a insemina; inseminație. [< insemina]. substantiv feminininseminare
INSEMINÁRE, inseminări, s. f. (Biol.) Introducere a lichidului seminal masculin în căile genitale feminine; fecundare. ◊ Inseminare artificială = fecundare fară act sexual, practicată în cazul animalelor domestice pentru ameliorarea raselor, iar în cazul oamenilor, atunci când fertilizarea naturală nu este posibilă. – V. insemina. substantiv feminininseminare
INSEMINÁ vb. I. tr. (Biol.) A fecunda pe cale artificială; a însămânța. [< fr. inséminer]. verb tranzitivinsemina
INSEMINÁ, inseminez, vb. I. Tranz. (Biol.) A fecunda, a însămânța (pe cale artificială). – Din fr. inséminer. verb tranzitivinsemina
inseminare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | inseminare | inseminarea |
plural | inseminări | inseminările | |
genitiv-dativ | singular | inseminări | inseminării |
plural | inseminări | inseminărilor |