INOPORTÚN, -Ă adj. Care nu este oportun; nepotrivit. ♦ Stingheritor, supărător, plictisitor. [Cf. fr. inopportun]. adjectivinoportun
*inoportún, -ă adj. (lat. in-opportúnus. V. importun). Care nu e oportun, nu e la timp potrivit: propunere inoportună. Adv. A sosi inoportun. adjectivinoportun
!inoportún (i-no-/in-o-) adj. m., pl. inoportúni; f. inoportúnă, pl. inoportúne adjectivinoportun
inoportun a. care nu e oportun. adjectivinoportun
INOPORTÚN, -Ă, inoportuni, -e, adj. Care nu este sau nu se întâmplă la timpul oportun; nepotrivit, neoportun. ♦ (Despre oameni) Care incomodează; neplăcut; plictisitor. – Din fr. inopportun, lat. inopportunus. adjectivinoportun
INOPORTÚN, -Ă, inoportuni, -e, adj. Care nu este oportun, care nu se întîmplă la timpul potrivit; nepotrivit. Sosire inoportună. Declarații inoportune. ♦ Care stingherește sau supără; neplăcut, supărător, plictisitor. Prezență inoportună. adjectivinoportun
inoportun adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | inoportun | inoportunul | inoportună | inoportuna |
plural | inoportuni | inoportunii | inoportune | inoportunele | |
genitiv-dativ | singular | inoportun | inoportunului | inoportune | inoportunei |
plural | inoportuni | inoportunilor | inoportune | inoportunelor |