INÍC, -Ă adj. (Liv.) Nedrept, injust, neechitabil; arbitrar, abuziv. [Cf. fr. inique, it. iniquo]. adjectivinic
*iníc, -ă adj. (lat. in-iquus, d. in-, ne, și áequus, egal, just. V. egal). Injust: judecător inic, judecată inică. Adv. Cu inichitate. adjectivinic
iníc (livr.) adj. m., pl. iníci; f. inícă, pl. iníce adjectivinic
inic a. nedrept: sentință inică. adjectivinic
INÍC, -Ă, inici, -ce, adj. (Livr.) Care nu este echitabil; inechitabil, nedrept. – Din fr. inique, lat. iniquus. adjectivinic
inic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | inic | inicul | inică | inica |
plural | inici | inicii | inice | inicele | |
genitiv-dativ | singular | inic | inicului | inice | inicei |
plural | inici | inicilor | inice | inicelor |