reduceri si promotii 2018
Definitie iniția - ce inseamna iniția - Dex Online

iniția definitie

INIȚIÁ vb. I. 1. tr. A primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ♦ A îndruma în practica unei religii. 2. tr., refl. A da cuiva sau a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, într-o artă, într-o meserie etc. 3. tr. A începe, a pune bazele unei activități etc. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a începe]. verb tranzitiv iniția

inițiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 inițiáză, 1 pl. inițiém (-ți-em); conj. prez. 3 să inițiéze; ger. inițiínd (-ți-ind) verb tranzitiv iniția

inițià v 1. a admite la cunoștința și la participarea misterelor unei religiuni, secretelor unei societăți; 2. a instrui, a pune în curent: a iniția în istorie. verb tranzitiv inițià

INIȚIÁ, inițiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe. 2. Tranz. A face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate. [Pr. -ți-a] – Din fr. initier, lat. initiare. verb tranzitiv iniția

INIȚIÁ, inițiez, vb. I. Tranz. 1. A introduce pe cineva într-un domeniu de activitate în care n-a lucrat încă, a da cuiva primele noțiuni. V. instrui, învăța. Datoria lui e să mă inițieze în serviciul special al acelui județ dobrogean. SADOVEANU, P. M. 114. ◊ Refl. S-a inițiat repede în noua muncă. 2. A face începutul într-o acțiune, a organiza o miș­care, o activitate, o teorie, o doctrină. O muncă este științifică dacă inițiază doctrine, teorii. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 1/4. – Pronunțat: -ți-a. verb tranzitiv iniția

*inițiéz v. tr. (lat. initiare, d. initium, început). Introduc în oare-care mistere ale vechilor religiunĭ, și astăzĭ în oare-care societățĭ secrete. Fig. Introduc pe cineva într´o știință, o artă, o profesiune. verb tranzitiv inițiez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului iniția

iniția   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) iniția inițiere inițiat inițiind singular plural
inițiind inițiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) inițiez (să) inițiez inițiam inițiai inițiasem
a II-a (tu) inițiezi (să) inițiezi inițiai inițiași inițiaseși
a III-a (el, ea) inițiază (să) inițiai iniția iniție inițiase
plural I (noi) inițiem (să) inițiem inițiam inițiarăm inițiaserăm
a II-a (voi) inițiați (să) inițiați inițiați inițiarăți inițiaserăți
a III-a (ei, ele) inițiază (să) inițieze inițiau inițiară inițiaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z