INHIBITÓR, -OÁRE adj. Care inhibează. // s.m. Substanță care poate încetini sau împiedica un proces fiziologic, o reacție chimică etc. [Cf. fr. inhibiteur]. adjectivinhibitor
inhibitór2 s. m., pl. inhibitóri adjectivinhibitor
INHIBITÓR, -OÁRE, inhibitori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care inhibă, inhibitiv. 2. S. m. Substanță chimică care, adăugată în proporții mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacții chimice. ♦ Preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen, un proces fiziologic etc. – Din fr. inhibiteur. adjectivinhibitor
INHIBITÓR, -OÁRE, inhibitori, -oare, adj. Care inhibă. În doză terapeutică, ele [medicamentele care conțin digitală] favorizează pe toate țesuturile mai mult factorii excitatori decît factorii inhibitori. DANIELOPOLU, F. N. II 94. ◊ Nerv inhibitor = nerv care frînează acțiunea altui nerv. adjectivinhibitor
inhibitor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | inhibitor | inhibitorul | inhibitoare | inhibitoarea |
plural | inhibitori | inhibitorii | inhibitoare | inhibitoarele | |
genitiv-dativ | singular | inhibitor | inhibitorului | inhibitoare | inhibitoarei |
plural | inhibitori | inhibitorilor | inhibitoare | inhibitoarelor |