INGURGITÁ vb. I. tr. (Rar; liv.) A înghiți. [< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare]. verb tranzitivingurgita
INGURGITÁ, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgitá vb. I.] – Din fr. ingurgiter. verb tranzitivingurgita
INGURGITÁ vb. I. tr. (Rar; liv.) A înghiți. [< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare]. verb tranzitivingurgita
ÎNGURGITÁ vb. I v. ingurgita. verb tranzitivîngurgita
ingurgita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ingurgita | ingurgitare | ingurgitat | ingurgitând | singular | plural | ||
ingurgitând | ingurgitați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ingurgitez | (să)ingurgitez | ingurgitam | ingurgitai | ingurgitasem | |
a II-a (tu) | ingurgitezi | (să)ingurgitezi | ingurgitai | ingurgitași | ingurgitaseși | ||
a III-a (el, ea) | ingurgitează | (să)ingurgitai | ingurgita | ingurgită | ingurgitase | ||
plural | I (noi) | ingurgităm | (să)ingurgităm | ingurgitam | ingurgitarăm | ingurgitaserăm | |
a II-a (voi) | ingurgitați | (să)ingurgitați | ingurgitați | ingurgitarăți | ingurgitaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ingurgitează | (să)ingurgiteze | ingurgitau | ingurgitară | ingurgitaseră |