INGREDIÉNT s.n. Substanță accesorie din compoziția unui medicament, a unui aliment etc.; mirodenie. [Pron. -di-ent. / < fr. ingrédient, it. ingrediente]. substantiv neutru ingredient
*ingrediént n., pl. e (lat. ingrédiens, -éntis, part d. in-gredi, in-gréssus, a intra. V. a-gresiune, grad). Tot ceĭa ce intră în compozițiunea unuĭ medicament, uneĭ băuturĭ, unuĭ amestec oare-care: ingredientele groguluĭ îs apa, zahăru, rachiu și lămîĭa. substantiv neutru ingredient
ingrediént (-di-ent) s. n., pl. ingrediénte substantiv neutru ingredient
ingredient n. ceea ce intră in compozițiunea unui medicament, unei băuturi, mâncări etc. substantiv neutru ingredient
INGREDIÉNT, ingrediente, s. n. Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență. [Pr.: -di-ent] – Din fr. ingrédient. substantiv neutru ingredient
INGREDIÉNT, ingrediente, s. n. Substanță accesorie care intră în compoziția unui medicament, a unui aliment, a unui preparat cosmetic etc. Lepădă pe masă ingredientele cu miros urît. C. PETRESCU, A. 409. ◊ Fig. În toate celelalte [povești ale lui Creangă]... miraculosul e secundar și de multe ori e un ingredient pentru puterea realistă a picturii oamenilor și vieții lor sufletești. IBRĂILEANU, S. 150. – Pronunțat: -di-ent. substantiv neutru ingredient
ingredient substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ingredient | ingredientul |
plural | ingrediente | ingredientele | |
genitiv-dativ | singular | ingredient | ingredientului |
plural | ingrediente | ingredientelor |