inginer definitie

credit rapid online ifn

a lăsa (pe cineva) inginer expr. (intl.) a fura (cuiva) tot. substantiv masculin și femininalăsa

INGINÉR s.m. Diplomat al unei școli superioare politehnice sau al unui institut cu caracter tehnic care organizează și conduce procesele tehnologice într-o întreprindere. [< fr. ingénieur, it. ingegnere, germ. Ingenieur]. substantiv masculin și feminininginer

credit rapid online ifn

inginér (inginéri), s. m.1. Specialist cu pregătire tehnică și teoretică în urma absolvirii unei facultăți. It. ingegnero (sec. XIX). – Der. inginereasă, s. f. (nevastă de inginer; femeie inginer); inginerie, s. f.; ingineresc, adj.; inginerește, adv. substantiv masculin și feminininginer

inginér, ingineri s. m. (adol., peior.) 1. om care stă cu mâinile la spate și comentează în timp ce alții muncesc. 2. om care se crede interesant și își dă importanță. substantiv masculin și feminininginer

inginér s. m., pl. inginéri substantiv masculin și feminininginer

*inginér m. (fr. ingénieur, vfr. engeigniere, engeigneor, d. s´ingénier, a te gîndi ca să inventezĭ, d. lat. ingenium, spirit, minte, de unde și fr. engin, spirit de invențiune, mașină; it. ingegnere, ingegnero; engl. engineer; rus. inžinér). Acela care, pin [!] ajutoru matematiciĭ aplicate, dirijează lucrările podurilor, șoselelor, căilor ferate, canalelor, minelor, edificiilor, mașinilor, fortificațiunilor ș. a. Fig. Iron. Inginer de stradă (saŭ și de podurĭ), haĭmana care tot umblă pe stradă (și pe podurĭ) și despre care se zice în rîs că, pin pașiĭ pe care-ĭ tot face, măsoară strada. substantiv masculin și feminininginer

inginer m. 1. cel ce inventează mașini, plănuește și dirijează lucrări de artă și de industrie (fortificațiuni, poduri, canale. căi, etc.); 2. în special, cel ce a obținut o diplomă dela școala de poduri și șosele sau dela cea de mine; 3. fam. inginer de poduri, vagabond (= fr. ingénieur). substantiv masculin și feminininginer

INGINÉR, ingineri, s. m. Specialist cu o pregătire tehnică și teoretică obținută într-un institut de învățămînt superior, care organizează și conduce procesele tehno­logice de extragere și prelucrare a materiilor prime și de producere de bunuri fabricate. Inginer construc­tor. Inginer mecanic. Inginer silvic.Inginerul cel tînăr, Sebastian Luduș, se codea, socotindu-se strein între doi camarazi. C. PETRESCU, A. 399. substantiv masculin și feminininginer

INGINÉR, -Ă, ingineri, -e, s. m. și f. Specialist cu o pregătire tehnică și teoretică obținută într-un institut de învățământ superior, care prestează o activitate tehnică de proiectare, de cercetare, de organizare și de conducere a proceselor tehnologice dintr-o întreprindere; titlu deținut de această persoană. – Din it. ingegnere. Cf. rus. injener, fr. ingénieur, germ. Ingenieur. substantiv masculin și feminininginer

inginéră s. f., g.-d. art. inginérei; pl. inginére substantiv masculin și femininingineră

inginerie f. arta și profesiunea de inginer. substantiv masculin și feminininginerie

inginer financiar expr. (pub., peior.) autor al unei escrocherii / fraude de mari proporții. substantiv masculin și feminininginerfinanciar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinginer

inginer  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular inginer inginerul ingine inginera
plural ingineri inginerii inginere inginerele
genitiv-dativ singular inginer inginerului inginere inginerei
plural ingineri inginerilor inginere inginerelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z