INFÚZIE s.f. Soluție obținută dintr-o plantă prin opărirea ei cu un lichid fiert în clocote; medicament astfel pregătit. [Pron. -zi-e, gen. -iei, var. infuziune s.f. / cf. fr. infusion, lat. infusio]. substantiv feminininfuzie
INFÚZIE, infuzii, s. f. Soluție extrasă dintr-o plantă sau din semințele ei prin opărire cu un lichid (urmată de macerare și filtrare); (mai ales) medicament preparat în acest fel. Infuzia de digitală are o acțiune complexă. DANIELOPOLU, F. N. II 107. Îmi zîmbi sorbind infuzia copăcelului de China (= ceaiul). NEGRUZZI, S. I 49. – Variantă: (învechit) infuziúne (IBRĂILEANU, SP. CR. 237) s. f. substantiv feminininfuzie
INFUZIÚNE s.f. v. infuzie. substantiv feminininfuziune
*infuziúne f. (lat. infúsio, -ónis. V. fuziune). Turnare de apă ferbinte [!], opărire a uneĭ substanțe. Băutură obținută pin [!] opărire: infuziune de ceaĭ (ob. numită numaĭ ceaĭ). – Și -úzie. V. decoct. substantiv feminininfuziune
infuziune f. 1. vărsare de apă fierbinte pe un medicament, fără a le fierbe împreună; 2. lichid astfel obținut: infuziune de ceaiu. substantiv feminininfuziune
INFUZIÚNE s. f. v. infuzie. substantiv feminininfuziune
infuziune substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | infuziune | infuziunea |
plural | infuziuni | infuziunile | |
genitiv-dativ | singular | infuziuni | infuziunii |
plural | infuziuni | infuziunilor |