INFRACTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Jur.) Cel care comite o infracțiune. [Cf. fr. infracteur]. substantiv masculin și feminininfractor
*infractór, -oáre s. (lat. infractor). Care comite o infracțiune. substantiv masculin și feminininfractor
infractór s. m., pl. infractóri substantiv masculin și feminininfractor
INFRACTÓR, -OÁRE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o infracțiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor. substantiv masculin și feminininfractor
INFRACTÓR, -OÁRE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite o infracțiune. Ca să impună lumii subalternilor și lumii infractorilor, [prefectul] purta în permanență haine negre, cravată neagră și mănuși albe. PAS, Z. II 145. substantiv masculin și feminininfractor
infractoáre s. f., g.-d. art. infractoárei; pl. infractoáre substantiv masculin și feminininfractoare
infractor substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | infractor | infractorul | infractoare | infractoarea |
plural | infractori | infractorii | infractoare | infractoarele | |
genitiv-dativ | singular | infractor | infractorului | infractoare | infractoarei |
plural | infractori | infractorilor | infractoare | infractoarelor |