infractor definitie

credit rapid online ifn

INFRACTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Jur.) Cel care comite o infracțiune. [Cf. fr. infracteur]. substantiv masculin și feminininfractor

*infractór, -oáre s. (lat. infractor). Care comite o infracțiune. substantiv masculin și feminininfractor

credit rapid online ifn

infractór s. m., pl. infractóri substantiv masculin și feminininfractor

INFRACTÓR, -OÁRE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o infracțiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor. substantiv masculin și feminininfractor

INFRACTÓR, -OÁRE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite o infracțiune. Ca să impună lumii subalternilor și lumii infractorilor, [prefectul] purta în permanență haine negre, cravată neagră și mănuși albe. PAS, Z. II 145. substantiv masculin și feminininfractor

infractoáre s. f., g.-d. art. infractoárei; pl. infractoáre substantiv masculin și feminininfractoare

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinfractor

infractor  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular infractor infractorul infractoare infractoarea
plural infractori infractorii infractoare infractoarele
genitiv-dativ singular infractor infractorului infractoare infractoarei
plural infractori infractorilor infractoare infractoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z