infracțiune definitie

INFRACȚIÚNE s.f. (Jur.) 1. Violare a unor legi penale. 2. Abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. infraction, lat. infractiospargere]. substantiv feminin infracțiune

*infracțiúne f. (lat. infráctio, -ónis, d. infríngere, -fractum, a înfrînge). Înfrîngerea uneĭ legĭ, unuĭ ordin, tractat ș. a.: infracțiunile regulamentelor polițiiĭ se numesc „contravențiunĭ”. substantiv feminin infracțiune

infracțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. infracțiúnii; pl. infracțiúni substantiv feminin infracțiune

infracțiune f. înfrângerea unei legi, unei porunci, etc. substantiv feminin infracțiune

INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infraction, lat. infractio, -onis. substantiv feminin infracțiune

INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă pedepsită de lege, constînd în călcarea unei legi penale. Infracțiune de drept comun. – Pronunțat: -ți-u-. substantiv feminin infracțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului infracțiune

infracțiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular infracțiune infracțiunea
plural infracțiuni infracțiunile
genitiv-dativ singular infracțiuni infracțiunii
plural infracțiuni infracțiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z