infracțiune definitie

INFRACȚIÚNE s.f. (Jur.) 1. Violare a unor legi penale. 2. Abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. infraction, lat. infractiospargere]. substantiv feminininfracțiune

*infracțiúne f. (lat. infráctio, -ónis, d. infríngere, -fractum, a înfrînge). Înfrîngerea uneĭ legĭ, unuĭ ordin, tractat ș. a.: infracțiunile regulamentelor polițiiĭ se numesc „contravențiunĭ”. substantiv feminininfracțiune

infracțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. infracțiúnii; pl. infracțiúni substantiv feminininfracțiune

infracțiune f. înfrângerea unei legi, unei porunci, etc. substantiv feminininfracțiune

INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infraction, lat. infractio, -onis. substantiv feminininfracțiune

INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă pedepsită de lege, constînd în călcarea unei legi penale. Infracțiune de drept comun. – Pronunțat: -ți-u-. substantiv feminininfracțiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinfracțiune

infracțiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular infracțiune infracțiunea
plural infracțiuni infracțiunile
genitiv-dativ singular infracțiuni infracțiunii
plural infracțiuni infracțiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z