informa definitie
INFÓRM, -Ă adj. Lipsit de o formă precisă; grosolan, brut. ♦ (Fig.) Nedesăvârșit; imperfect. [< fr., it. informe, cf. lat. informis]. adjectiv inform
*infórm, -ă adj. (lat. informis, fr. informe). Amorf, fără formă precisă: bloc inform. Urît, dizgrațios. V. diform. adjectiv inform
infórm adj. m., pl. infórmi; f. infórmă, pl. infórme adjectiv inform
inform a. 1. cu o formă grosolană sau imperfectă: animal inform; 2. fig. lipsit de preciziune: operă informă. adjectiv inform
INFÓRM, -Ă, informi, -e, adj. Care nu are o formă determinată sau un contur precis, fără formă; care este lucrat grosolan, care are forma nepotrivită, brută, dizgrațioasă. ♦ Fig. Imperfect, nedesăvârșit. – Din fr. informe, lat. informis. adjectiv inform
INFÓRM, -Ă, informi, -e, adj. Care nu are o formă determinată sau un contur precis; (despre obiecte fabricate, prelucrate) fără formă potrivită, adecvată; grosolan. Bărci informe și primitive, sculptate într-un trunchi de copac... alunecau mai departe. ANGHEL, PR. 43. Un prag inform la o sărmană colibă. CARAGIALE, N. S. 33. Se întîlnesc și mici idolași informi, lucrați în lut, or în bronz. ODOBESCU, S. II 145. ♦ Fig. Nedesăvîrșit, imperfect. N-am fi putut ajunge decît la o încercare informă, cu mult mai prejos de legitimele d-voastre așteptări. ODOBESCU, S. II 399. adjectiv inform
INFORMÁ vb. I. 1. tr. A da cuiva informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații, știri; a se interesa. [< fr. informer, it., lat. informare]. verb tranzitiv informa
informá (a ~) vb., ind. prez. 3 informeáză verb tranzitiv informa
informà v. 1. a da informațiuni; 2. a instrui o cauză criminală: justiția informează; 3. a căuta să afle. verb tranzitiv informà
INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare. verb tranzitiv informa
INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin « despre », « de », « în privința », « cu privire la ») A da cuiva informații despre ceva, a procura lămuriri, a face cunoscut, a pune în curent; a înștiința, a încunoștința. M-a informat despre evenimentele survenite. ♦ Refl. A căuta să se pună în curent cu ceva, a culege informații; a se interesa. Cea mai mare crimă a unui conducător este să nu fie informat despre lucruri și despre oameni. Să nu știe să se informeze. CAMIL PETRESCU, B. 173. Informîndu-ne de locuința acestui vestit distilator, ni se răspunse că... NEGRUZZI, S. I 325. verb tranzitiv informa
*informéz v. tr. (fr. informer; lat. informare, a da formă, a instrui). Inștiințez, daŭ informațiunĭ. V. intr. Jur. Instruesc o cauză criminală: a informa contra cuĭva. V. refl. Culeg informațiunĭ, cercetez ce s´a întîmplat. verb tranzitiv informez
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului informa
| informa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) informa | informare | informat | informând | singular | plural | ||
| informând | informați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | informez | (să) informez | informam | informai | informasem | |
| a II-a (tu) | informezi | (să) informezi | informai | informași | informaseși | ||
| a III-a (el, ea) | informează | (să) informai | informa | informă | informase | ||
| plural | I (noi) | informăm | (să) informăm | informam | informarăm | informaserăm | |
| a II-a (voi) | informați | (să) informați | informați | informarăți | informaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | informează | (să) informeze | informau | informară | informaseră | ||