informa definitie

credit rapid online ifn

INFÓRM, -Ă adj. Lipsit de o formă precisă; grosolan, brut. ♦ (Fig.) Nedesăvârșit; imperfect. [< fr., it. informe, cf. lat. informis]. adjectivinform

*infórm, -ă adj. (lat. informis, fr. informe). Amorf, fără formă precisă: bloc inform. Urît, dizgrațios. V. diform. adjectivinform

credit rapid online ifn

infórm adj. m., pl. infórmi; f. infórmă, pl. infórme adjectivinform

inform a. 1. cu o formă grosolană sau imperfectă: animal inform; 2. fig. lipsit de preciziune: operă informă. adjectivinform

INFÓRM, -Ă, informi, -e, adj. Care nu are o formă determinată sau un contur precis, fără formă; care este lucrat grosolan, care are forma nepotrivită, brută, dizgrațioasă. ♦ Fig. Imperfect, nedesăvârșit. – Din fr. informe, lat. informis. adjectivinform

INFÓRM, -Ă, informi, -e, adj. Care nu are o formă determinată sau un contur precis; (despre obiecte fa­bricate, prelucrate) fără formă potrivită, adecvată; gro­solan. Bărci informe și primitive, sculptate într-un trunchi de copac... alunecau mai departe. ANGHEL, PR. 43. Un prag inform la o sărmană colibă. CARAGIALE, N. S. 33. Se întîlnesc și mici idolași informi, lucrați în lut, or în bronz. ODOBESCU, S. II 145. ♦ Fig. Nedesăvîrșit, im­perfect. N-am fi putut ajunge decît la o încercare informă, cu mult mai prejos de legitimele d-voastre așteptări. ODOBESCU, S. II 399. adjectivinform

INFORMÁ vb. I. 1. tr. A da cuiva informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații, știri; a se interesa. [< fr. informer, it., lat. informare]. verb tranzitivinforma

informá (a ~) vb., ind. prez. 3 informeáză verb tranzitivinforma

informà v. 1. a da informațiuni; 2. a instrui o cauză criminală: justiția informează; 3. a căuta să afle. verb tranzitivinformà

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare. verb tranzitivinforma

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin « despre », « de », « în pri­vința », « cu privire la ») A da cuiva informații despre ceva, a procura lămuriri, a face cunoscut, a pune în curent; a înștiința, a încunoștința. M-a informat despre evenimentele survenite.Refl. A căuta să se pună în curent cu ceva, a culege informații; a se interesa. Cea mai mare crimă a unui conducător este să nu fie informat despre lucruri și despre oameni. Să nu știe să se informeze. CAMIL PETRESCU, B. 173. Informîndu-ne de locuința acestui vestit distilator, ni se răspunse că... NEGRUZZI, S. I 325. verb tranzitivinforma

*informéz v. tr. (fr. informer; lat. informare, a da formă, a instrui). Inștiințez, daŭ informațiunĭ. V. intr. Jur. Instruesc o cauză criminală: a informa contra cuĭva. V. refl. Culeg informațiunĭ, cercetez ce s´a întîmplat. verb tranzitivinformez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiinforma

informa  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)informa informare informat informând singular plural
informând informați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) informez (să)informez informam informai informasem
a II-a (tu) informezi (să)informezi informai informași informaseși
a III-a (el, ea) informea (să)informai informa informă informase
plural I (noi) informăm (să)informăm informam informarăm informaserăm
a II-a (voi) informați (să)informați informați informarăți informaserăți
a III-a (ei, ele) informea (să)informeze informau informa informaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z