influența definitie

INFLUÉNT, -Ă adj. Cu influență, cu trecere; puternic. // s.m. Apă care intră în stațiunea de epurare. [Pron. -flu-ent. / cf. fr. influent, it. influente]. adjectivinfluent

*influént, -ă adj. (fr. influent, lat. influens, -éntis, part. d. in-flúere, -flúxum, a curge, a invada. V. flux, a-fluent). Care are trecere, vază, putere: persoană influentă. adjectivinfluent

influént adj. m., pl. influénți; f. influéntă, pl. influénte adjectivinfluent

influent a. care are influență, credit: persoană influentă. adjectivinfluent

INFLUÉNT, -Ă, influenți, -te, adj. Care are trecere, influență; puternic. – Din fr. influent. adjectivinfluent

INFLUÉNT, -Ă, influenți, -te, adj. Care are influență, care are trecere, care folosește autoritatea și relațiile sale pentru a obține (de obicei) avantaje personale. Să vorbim cu vreun parlamentar influent, care să le deschidă ochii tuturor. CAMIL PETRESCU, U. N. 381. A trebuit să puie piciorul în prag, adică să intervie direct și prin anume prieteni influenți de la București. REBREANU, R. II 85. adjectivinfluent

INFLUÉNȚĂ s.f. 1. Acțiune exercitată asupra unei ființe sau asupra unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precădere. 3. (Med.) Răceală, gripă. [Cf. fr. influence, it. influenza]. substantiv feminininfluență

*influénță f., pl. e (fr. influence, lat. in-fluentia). 1. Acțiunea unuĭ lucru asupra altuĭa: influența combinată a soareluĭ și a luniĭ produce fluxu și refluxu. 2. Fig. Trecere, vază, putere: acest om are influență în minister. 3. (it. influenza). Gripă, guturaĭ violent și epidemic. V. înrîurire. substantiv feminininfluență

influénță s. f., g.-d. art. influénței; pl. influénțe substantiv feminininfluență

influență f. 1. acțiune ce o persoană sau un lucru exercită asupra altora: influența climei asupra temperamentului; 2. fig. autoritate, credit: a avea o mare influență; 3. Med. gripă. substantiv feminininfluență

INFLUÉNȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorată acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influénție, influínță s. f.] – Din fr. influence. substantiv feminininfluență

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. (Înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza. substantiv feminininfluență

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. A exercita o influență asupra unui lucru sau asupra unei persoane; a înrîuri. Se lasă influențat de prieteni.Intranz. (Construit cu determinări introduse prin prep. « asupra ») Ne găsim în fața unei probleme foarte însemnate: prin ce a influențat Eminescu asupra literaturii noastre ? IONESCU-RION, C. 64. substantiv feminininfluența

INFLUÉNȚĂ1 s. f. (Învechit) Nume dat altădată unei boli epidemice avînd simptome asemănătoare cu ale gripei. substantiv feminininfluență

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. 1. Acțiune (sau com­plex de acțiuni) care se exercită asupra unui lucru sau a unei persoane și este capabilă să modifice conținutul, concepțiile, sentimentele, deprinderile etc. An de an se profilează tot mai viu, mai puternic, mai măreț, pe arena de luptă a tuturor popoarelor, influența internațională a Revoluției din Octombrie. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1. Ajungem... la sălile care conțin opere ale artiștilor sovietici... Se vede clar că au căzut cătușele... Dispare formalismul. Se șterg urmele influenței decadente apusene. STANCU, U.R.S.S. 58. ◊ (Precedat de verbele « a avea » sau « a exercita ») Influența pe care o exercită la sfîrșitul secolului al XIX-lea muzica rusă asupra muzicii apusene se datorește în bună parte și activității neobosite a lui Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 3/4. 2. Autoritate, trecere. Făcea multe servicii prin in­fluența lui la mărimile zilei. REBREANU, R. I 34. Știam că amicul meu... are multă influență asupra unei persoane de care atîrnau la un moment niște interese ale mele. CARAGIALE, O. II 292. – Variantă: (învechit) influínță (NEGRUZZI, S. I 143) s. f. substantiv feminininfluență

AFLAT SUB INFLUENȚA DROGURILOR futut, hait, luat, prăjit, rupt, shot, tripat, varză. substantiv femininaflatsubinfluențadrogurilor

INFLUENȚÁ vb. I. tr., intr. A exercita o influență (asupra cuiva sau a ceva); a înrâuri. [< fr. influencer, it. influenzare]. verb tranzitivinfluența

influențá (a ~) vb., ind. prez. 3 influențeáză verb tranzitivinfluența

influențà v. a exercita o influență, a lucra asupra cuiva. verb tranzitivinfluențà

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri, ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer. verb tranzitivinfluența

*influențéz v. tr. (d. influență; fr. influencer). Exercit influență asupra cuĭva: a influența un judecător în darea dreptățiĭ. verb tranzitivinfluențez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiinfluența

influența   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)influența influențare influențat influențând singular plural
influențând influențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) influențez (să)influențez influențam influențai influențasem
a II-a (tu) influențezi (să)influențezi influențai influențași influențaseși
a III-a (el, ea) influențea (să)influențai influența influență influențase
plural I (noi) influențăm (să)influențăm influențam influențarăm influențaserăm
a II-a (voi) influențați (să)influențați influențați influențarăți influențaserăți
a III-a (ei, ele) influențea (să)influențeze influențau influența influențaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z