INFÍX s.n. Consoană inserată în interiorul rădăcinii unui cuvânt și care are valoare morfologică. [< fr. infixe, cf. lat. infixus – inserat]. substantiv neutruinfix
INFÍX, infixe, s. n. Element fonetic (de obicei consoană) care se inserează în rădăcina unui cuvânt și are o valoare morfologică. – Din fr. infixe. substantiv neutruinfix
INFÍX, infixe, s. n. Consoană inserată în interiorul rădăcinii unui cuvînt, avînd valoare morfologică. substantiv neutruinfix
infix substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | infix | infixul |
plural | infixe | infixele | |
genitiv-dativ | singular | infix | infixului |
plural | infixe | infixelor |