infirmitate definitie

INFIRMITÁTE s.f. Stare a celui infirm; defect fizic, schilozenie, beteșug; neputință. ♦ (Fig.) Slăbiciune, imperfecțiune. [Cf. fr. infirmité, lat. infirmitas]. substantiv feminin infirmitate

*infirmitáte f., pl. ățĭ (lat. infirmitas, -átis). Slăbicĭune, stare bolnăvicĭoasă. Boală saŭ beteșug, lipsa unuĭ membru saŭ organ al corpuluĭ: surzenia e o infirmitate. Fig. Imperfecțiune, stare inferioară: infirmitatea oamenilor. substantiv feminin infirmitate

infirmitáte s. f., g.-d. art. infirmitắții; pl. infirmitắți substantiv feminin infirmitate

infirmitate f. 1. boală obișnuită, vițiu de conformațiune: surzenia e o infirmitate; 2. fig. slăbiciune, imperfecțiune: infirmitatea umană. substantiv feminin infirmitate

INFIRMITÁTE, infirmități, s. f. Starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.; beteșug, betegeală, betegie; invaliditate. ♦ Fig. Slăbiciune morală, imperfecțiune. – Din fr. infirmité, lat. infirmitas, -atis. substantiv feminin infirmitate

INFIRMITÁTE, infirmități, s. f. Starea celui infirm; (concretizat) defect fizic. ◊ Fig. Nu sufer de trista infirmitate a vanității. CARAGIALE, O. VII 248. substantiv feminin infirmitate

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului infirmitate

infirmitate   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular infirmitate infirmitatea
plural infirmități infirmitățile
genitiv-dativ singular infirmități infirmității
plural infirmități infirmităților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z