infirmat definitie

credit rapid online ifn

2) *infírm, a v. tr. (lat. infirmare, d. infirmus, infirm. V. a- și con-firm). Fig. Slăvesc, iaŭ puterea: a infirma o mărturie. Jur. Anulez, nimicesc: a infirma un act, o sentență [!]. verb tranzitivinfirm

INFIRMÁ vb. I. tr. A dovedi, a declara nevalabil, neadevărat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotărâre). [P.i. infírm. / < fr. infirmer, it., lat. infirmare]. verb tranzitivinfirma

credit rapid online ifn

infirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 infírmă verb tranzitivinfirma

infirmà V. 1. a face mai slab, a lua tăria: a infirma o mărturie; 2. Jur. a anula: a infirma o sentință. verb tranzitivinfirmà

INFIRMÁ, infirm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil, a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare. verb tranzitivinfirma

INFIRMÁ, infírm, vb. I. Tranz. A zdruncina auto­ritatea sau valabilitatea unui lucru, a declara nevalabil, a dovedi ca neadevărat. ♦ A desființa un mandat de arestare sau o ordonanță emisă de un anchetator penal. Mandatul de arestare a fost infirmat. verb tranzitivinfirma

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinfirmat

infirmat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular infirmat infirmatul infirma infirmata
plural infirmați infirmații infirmate infirmatele
genitiv-dativ singular infirmat infirmatului infirmate infirmatei
plural infirmați infirmaților infirmate infirmatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z