reduceri si promotii 2018
Definitie infirm - ce inseamna infirm - Dex Online
Alege sensul dorit: infirm - adjectiv infirm - verb tranzitiv

infirm definitie

INFÍRM, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, beteag, neputincios. [Cf. fr. infirme, lat. infirmus]. adjectiv infirm

1) *infírm, -ă adj. (lat. in-firmus. V. firm). Slab, bolnăvicĭos. Bolnav, rănit saŭ lipsit de vre-un membru saŭ organ. adjectiv infirm

infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; adj. f., s. f. infírmă, pl. infírme adjectiv infirm

infirm a. de constituțiune slabă, atins de o boală permanentă. adjectiv infirm

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus. adjectiv infirm

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj. (Despre oameni) Lipsit de o parte a trupului sau de posibilitatea de a o folosi; beteag, schilod. ◊ (Rar, despre o parte a corpului) [Co­pacul] cu trunchiul zgîrcit ca niște genunchi infirmi. GALACTION, O. I 79. ◊ (Substantivat) Să întrețină spitaluri pentru bolnavi și infirmi. ODOBESCU, S. II 42. Instrumentele cu care se servește spre căutarea infirmilor. id. ib. 94. adjectiv infirm

2) *infírm, a v. tr. (lat. infirmare, d. infirmus, infirm. V. a- și con-firm). Fig. Slăvesc, iaŭ puterea: a infirma o mărturie. Jur. Anulez, nimicesc: a infirma un act, o sentență [!]. verb tranzitiv infirm

infirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 infírmă verb tranzitiv infirma

infirmà V. 1. a face mai slab, a lua tăria: a infirma o mărturie; 2. Jur. a anula: a infirma o sentință. verb tranzitiv infirmà

INFIRMÁ vb. I. tr. A dovedi, a declara nevalabil, neadevărat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotărâre). [P.i. infírm. / < fr. infirmer, it., lat. infirmare]. verb tranzitiv infirma

INFIRMÁ, infirm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil, a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare. verb tranzitiv infirma

INFIRMÁ, infírm, vb. I. Tranz. A zdruncina auto­ritatea sau valabilitatea unui lucru, a declara nevalabil, a dovedi ca neadevărat. ♦ A desființa un mandat de arestare sau o ordonanță emisă de un anchetator penal. Mandatul de arestare a fost infirmat. verb tranzitiv infirma

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului infirm

infirm   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular infirm infirmul infirmă infirma
plural infirmi infirmii infirme infirmele
genitiv-dativ singular infirm infirmului infirme infirmei
plural infirmi infirmilor infirme infirmelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z