infiltrare definitie

INFILTRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) infiltra și rezultatul ei; infiltrație. [Var. înfiltrare s.f. / < infiltra]. substantiv feminininfiltrare

infiltráre s. f., g.-d. art. infiltrắrii; pl. infiltrắri substantiv feminininfiltrare

INFILTRÁRE, infiltrări, s. f. Acțiunea de a (se) infiltra și rezultatul ei; infiltrație. [Var.: înfiltráre s. f.] – V. infiltra. substantiv feminininfiltrare

INFILTRÁRE, infiltrări, s. f. Acțiunea de a (se) infiltra. 1. Pătrunderea (și scurgerea) înceată a lichidelor prin porii corpurilor solide. 2. Fig. Furișare, strecurare pe nesimțite a unor idei, a unor influențe etc. Infiltrarea capitalului american în marile societăți pentru exploatarea minelor de aramă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 12/2. substantiv feminininfiltrare

INFILTRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) infiltra și rezultatul ei; infiltrație. [Var. înfiltrare s.f. / < infiltra]. substantiv feminininfiltrare

ÎNFILTRÁRE s.f. v. infiltrare. substantiv femininînfiltrare

ÎNFILTRÁRE s. f. v. infiltrare. substantiv femininînfiltrare

*infiltrațiúne f. (d. a infiltra; fr. -ation). Acțiunea de a saŭ de a se infiltra. Med. Răspîndirea umorilor în toate interstițiile organizmuluĭ [!]. – Și -áție și -áre. substantiv feminininfiltrațiune

infiltrá (a ~) vb., ind. prez. 3 infiltreáză verb tranzitivinfiltra

infiltrà v. 1. a pătrunde ca printr’un filtru: apa se infiltrează și în pielea vârtoasă; 2. fig. a pătrunde, a se insinua: eroarea se infiltră în spirite. verb tranzitivinfiltrà

ÎNFILTRÁ vb. I. v. infiltra. verb tranzitivînfiltra

ÎNFILTRÁ vb. I v. infiltra. verb tranzitivînfiltra

INFILTRÁ vb. I. 1. refl. A străbate, a pătrunde printr-un mediu poros. 2. tr., refl. (Fig.) A pătrunde sau a face să pătrundă, a (se) strecura neobservat. [Var. înfiltra vb. I. / < fr. infiltrer, it. infiltrare]. verb tranzitivinfiltra

*infíltru și -éz, a v. tr. (fr. infiltrer). Bag, strecor în timp îndelungat ca pintr´un filtru: a infiltra apă într´un pămînt. Fig. Acest tată a infiltrat patriotizmu [!] în inima tuturor fiilor luĭ. V. refl. Trec ca pintr´un [!] filtru pin [!] poriĭ unuĭ corp solid: apa se infiltrează în pămînt. Fig. Pătrund, mă insinuez: Jidaniĭ se infiltrează în afacerĭ. verb tranzitivinfiltru

INFILTRÁ, infiltrez, vb. I. Refl. (Despre lichide, la pers. 3) A pătrunde și a curge, a trece, a străbate, a se strecura treptat într-un mediu poros. ♦ Tranz. și refl. Fig. A pătrunde sau a face să pătrundă undeva, a (se) strecura pe nesimțite, neobservat. [Var.: înfiltrá vb. I] – Din fr. infiltrer. verb tranzitivinfiltra

INFILTRÁ, infiltrez, vb. I. Refl. (Urmat de deter­minări introduse prin prep. « în ») 1. (Despre lichide) A se introduce pe încetul, a pătrunde treptat (ca prin filtru) în porii corpurilor solide; a străbate. Apa se infiltrează în pămînt.Fig. Întunerecul se infiltra nesimțit în casă. REBREANU, R. I 245. 2. Fig. (Despre oameni, idei, sentimente etc., de obicei peiorativ) A pătrunde pe încetul, a se strecura pe nesimțite. Adunările generale au constituit un mijloc impor­tant de ascuțire a vigilenței de clasă față de dușmanul care încearcă să se infiltreze în gospodăriile colective. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669. ◊ Tranz. (în forma înfiltra) În suflete și-n inimi el a înfiltrat veninul. ALEXAN­DRESCU, M. 162. – Variantă: (rar) înfiltrá vb. I. verb tranzitivinfiltra

INFILTRÁ vb. I. 1. refl. A străbate, a pătrunde printr-un mediu poros. 2. tr., refl. (Fig.) A pătrunde sau a face să pătrundă, a (se) strecura neobservat. [Var. înfiltra vb. I. / < fr. infiltrer, it. infiltrare]. verb tranzitivinfiltra

INFILTRÁ, infiltrez, vb. I. Refl. (Urmat de deter­minări introduse prin prep. « în ») 1. (Despre lichide) A se introduce pe încetul, a pătrunde treptat (ca prin filtru) în porii corpurilor solide; a străbate. Apa se infiltrează în pămînt.Fig. Întunerecul se infiltra nesimțit în casă. REBREANU, R. I 245. 2. Fig. (Despre oameni, idei, sentimente etc., de obicei peiorativ) A pătrunde pe încetul, a se strecura pe nesimțite. Adunările generale au constituit un mijloc impor­tant de ascuțire a vigilenței de clasă față de dușmanul care încearcă să se infiltreze în gospodăriile colective. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669. ◊ Tranz. (în forma înfiltra) În suflete și-n inimi el a înfiltrat veninul. ALEXAN­DRESCU, M. 162. – Variantă: (rar) înfiltrá vb. I. verb tranzitivinfiltra

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinfiltrare

infiltrare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular infiltrare infiltrarea
plural infiltrări infiltrările
genitiv-dativ singular infiltrări infiltrării
plural infiltrări infiltrărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z