INFESTÁRE s.f. Acțiunea de a infesta și rezultatul ei; (spec.; med.) pătrundere a unor paraziți în organism; infestație. [< infesta]. substantiv feminininfestare
infestáre (contaminare, pustiire) s. f., g.-d. art. infestắrii; pl. infestắri substantiv feminininfestare
INFESTÁRE, infestări, s. f. Acțiunea de a infesta și rezultatul ei. ♦ Infestație (1). – V. infesta. substantiv feminininfestare
INFESTÁ vb. I. tr. (Rar) A bântui, a pustii, a distruge. [< fr. infester, it., lat. infestare]. verb tranzitivinfesta
infestá (a ~) (a contamina, a pustii) vb., ind. prez. 3 infesteáză verb tranzitivinfesta
infestà v. 1. a bântui o țară cu incursiuni; 2. a pustii, vorbind de animale vătămătoare: lăcustele infestează câmpiile. verb tranzitivinfestà
INFESTÁ, pers. 3 infestează, vb. I. Tranz. A bântui, a pustii, a nimici; a invada. – Din fr. infester. verb tranzitivinfesta
*infestéz v. tr. (lat. infestare). Bîntuĭ, stric, pustiesc: Tătariĭ aŭ infestat multe secule [!] Moldova, lupiĭ aŭ infestat satu. verb tranzitivinfestez
infestare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | infestare | infestarea |
plural | infestări | infestările | |
genitiv-dativ | singular | infestări | infestării |
plural | infestări | infestărilor |