infect definitie

INFÉCT, -Ă adj. 1. Viciat, puturos; stricat; rău, urât. 2. Respingător, dezgustător, neîngrijit; rău, de proastă calitate. 3. Josnic, murdar, oribil. [< fr. infect, cf. lat. infectus].]. adjectivinfect

*inféct, -ă adj. (fr. infect, lat. in-fectus, part. d. inficere, a impregna, a colora, a spurca, a infecta, compus d. fácere. V. a-fect). Puturos: mlaștină infectă. Fig. Respingător din punctu de vedere moral: carte infectă, om infect. Adv. Urît, respingător: a te purta infect. adjectivinfect

inféct adj. m., pl. infécți; f. inféctă, pl. infécte adjectivinfect

infect a. 1. care răspândește miros urît: mlaștină infectă; 2. fig. care inspiră dezgust: roman infect. adjectivinfect

INFÉCT, -Ă, infecți, -te, adj. 1. (Despre mirosuri) Greu, urât, puturos, rău; (despre aer) stricat, viciat, greu. 2. (Despre obiecte) Cu aspect respingător, neîngrijit, murdar, urât, de calitate proastă; rău. 3. (Despre oameni și manifestările lor) Cu caracter josnic, mârșav, oribil. – Din fr. infect, lat. infectus. adjectivinfect

INFÉCT, -Ă, infecți, -te, adj. 1. (Despre mirosuri, p. ext. despre aer) Rău, puturos, viciat, stricat. Nu pot suporta mirosul acesta infect. C. PETRESCU, C. V. 259. Deliu, resemnat, se îndreptă spre spital, făcîndu-și în drum o nouă provizie de țigări, ca să poată suporta aerul infect din sala de autopsie. BART, E. 252. 2. (Despre obiecte) Cu aspect respingător, murdar, neîngrijit; de calitate foarte proastă. Haine infecte. 3. (Despre persoane) Cu caracter josnic, mîrșav. Să nu-i cruțați, băieți, sînt niște canalii infecte. VLAHUȚĂ, O. A. III 23. adjectivinfect