infatuat definitie
INFATUÁT, -Ă adj. (Rar) Îngâmfat, înfumurat; plin de suficiență. [Pron. -tu-at. / cf. fr. infatué]. adjectiv infatuat
*infatuát (-tu-at) adj. m., pl. infatuáți; f. infatuátă, pl. infatuáte adjectiv infatuat
INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. Plin de sine însuși, îngâmfat, înfumurat. [Pr.: -tu-at] – Din fr. infatué. Cf. it. infatuato. adjectiv infatuat
INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. (Franțuzism) Plin de mulțumire de sine, încîntat de sine însuși, îngîmfat, înfumurat. – Pronunțat: -tu-at. adjectiv infatuat
INFATUÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < fr. infatuer, it. infatuare]. verb tranzitiv infatua
infatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 infatueáză, 1 pl. infatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să infatuéze (-tu-e-); ger. infatuấnd (-tu-ând) verb tranzitiv infatua
INFATUÁ, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer. verb tranzitiv infatua
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului infatuat
| infatuat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | infatuat | infatuatul | infatuată | infatuata |
| plural | infatuați | infatuații | infatuate | infatuatele | |
| genitiv-dativ | singular | infatuat | infatuatului | infatuate | infatuatei |
| plural | infatuați | infatuaților | infatuate | infatuatelor | |