infatuat definitie

INFATUÁT, -Ă adj. (Rar) Îngâmfat, înfumurat; plin de suficiență. [Pron. -tu-at. / cf. fr. infatué]. adjectiv infatuat

*infatuát (-tu-at) adj. m., pl. infatuáți; f. infatuátă, pl. infatuáte adjectiv infatuat

INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. Plin de sine însuși, îngâmfat, înfumurat. [Pr.: -tu-at] – Din fr. infatué. Cf. it. infatuato. adjectiv infatuat

INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. (Franțuzism) Plin de mulțumire de sine, încîntat de sine însuși, îngîmfat, înfumurat. – Pronunțat: -tu-at. adjectiv infatuat

INFATUÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < fr. infatuer, it. infatuare]. verb tranzitiv infatua

infatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 infatueáză, 1 pl. infatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să infatuéze (-tu-e-); ger. infatuấnd (-tu-ând) verb tranzitiv infatua

INFATUÁ, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer. verb tranzitiv infatua

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului infatuat

infatuat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular infatuat infatuatul infatua infatuata
plural infatuați infatuații infatuate infatuatele
genitiv-dativ singular infatuat infatuatului infatuate infatuatei
plural infatuați infatuaților infatuate infatuatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z