INFAMÁNT, -Ă adj. Care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonorarea; degradant, dezonorant; infamator. [Cf. fr. infamant, it. infamante]. adjectivinfamant
*infamánt, -ă adj. (fr. infamant, part. d. infamer, lat. infamare, a face odios, infam). Care te face infam, care te pătează cu infamie: recluziunea e o pedeapsă infamantă. adjectivinfamant
infamánt adj. m., pl. infamánți; f. infamántă, pl. infamánte adjectivinfamant
infamant a. care aduce infamie; pedeapsă infamantă. V. aflictiv. adjectivinfamant
INFAMÁNT, -Ă, infamanți, -te, adj. Care atrage înfierarea publică, care aruncă asupra cuiva dezonoarea, dezaprobarea, oprobriul; rușinos, degradant, dezonorant, infamator. – Din fr. infamant, it. infamante. adjectivinfamant
INFAMÁNT, -Ă, infamanți, -te, adj. Care merită dezaprobarea, care atrage înfierarea publică, care aruncă asupra cuiva dezonoarea; degradant, dezonorant. Pedeapsă infamantă. adjectivinfamant
infamant adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | infamant | infamantul | infamantă | infamanta |
plural | infamanți | infamanții | infamante | infamantele | |
genitiv-dativ | singular | infamant | infamantului | infamante | infamantei |
plural | infamanți | infamanților | infamante | infamantelor |