INEXISTÉNT, -Ă adj. Care nu există. ♦ (Fig.) Neimportant, neglijabil; șters. [Pron. in-eg-zis-. / cf. fr. inexistant]. adjectivinexistent
*inexistént, -ă adj. (d. existent; fr. -ent). Care nu e existent, care nu există. – Ob. inegz- (după fr.). adjectivinexistent
!inexistént [x pron. gz] (i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inexisténți; f. inexisténtă, pl. inexisténte adjectivinexistent
inexistent a. care nu există. adjectivinexistent
INEXISTÉNT, -Ă, inexistenți, -te, adj. Care nu există; neexistent, nul (1). ♦ Fig. (Despre oameni) Care nu se face remarcat, lipsit de importanță, de valoare; șters, neglijabil. – Din fr. inexistant. adjectivinexistent
INEXISTÉNT, -Ă, inexistenți, -te, adj. Care nu există, care n-are ființă. ♦ Fig. (Despre persoane) Lipsit de importanță, șters. Un personaj inexistent. adjectivinexistent
inexistent adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | inexistent | inexistentul | inexistentă | inexistenta |
plural | inexistenți | inexistenții | inexistente | inexistentele | |
genitiv-dativ | singular | inexistent | inexistentului | inexistente | inexistentei |
plural | inexistenți | inexistenților | inexistente | inexistentelor |