inert definitie

INÉRT, -Ă adj. 1. Nemișcat, neînsuflețit, mort. ♦ Moale, moliu, lipsit de energie. 2. (Fiz.) Cu inerție; referitor la inerție. ♦ (Chim.) Lipsit de reactivitate față de alte substanțe. [< fr., it. inerte, cf. lat. iners]. adjectivinert

*inért, -ă adj. (lat. in-ers, -értis, d. in-, ne, fără, și ars, artis, artă). Fără activitate, fără mișcare proprie: cadavrele-s inerte. Fig. Fără activitate intelectuală saŭ morală: spirit inert. adjectivinert

inért adj. m., pl. inérți; f. inértă, pl. inérte adjectivinert

inert a. 1. fără activitate proprie: massă inertă; 2. fig. fără energie sau voință: spirit inert. adjectivinert

INÉRT, -Ă, inerți, -te, adj. 1. Nemișcat, fără viață, neînsuflețit. ♦ Inactiv din fire, lipsit de vigoare, de vioiciune, moale, molâu. 2. (Fiz.; despre corpuri) Care are inerție; (despre masa corpurilor) care se referă la inerție. 3. (Chim.; despre elemente sau substanțe) Lipsit de reactivitate față de alte elemente sau alte substanțe. – Din fr. inerte, lat. iners, -tis. adjectivinert