inelár, -ă adj. (d. inel, după anular). Anular. Degetu inelar, al patrulea deget al mîniĭ [!], în care, obișnuit, se poartă inelele. adjectivinelar
inelár2 (fluture) s. m., pl. inelári adjectivinelar
inelár3 (deget) s. n., pl. ineláre adjectivinelar
inelar m. degetul al doilea după cel mic. adjectivinelar
INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar. adjectivinelar
inelar adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | inelar | inelarul | inelară | inelara |
plural | inelari | inelarii | inelare | inelarele | |
genitiv-dativ | singular | inelar | inelarului | inelare | inelarei |
plural | inelari | inelarilor | inelare | inelarelor |