industrie definitie

INDÚSTRIE s.f. 1. Ramură a producției materiale, a economiei naționale care cuprinde totalitatea întreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu producția uneltelor de muncă, cu extracția materiilor prime, a materialelor și combustibililor și cu prelucrarea ulterioară atât a produselor obținute în această ramură, cât și a celor produse în agricultură. 2. (Cu determinări) Ramură industrială, domeniu al industriei (1). 3. (Rar) Profesiune, meserie. [Pron. -tri-e, gen. -iei. / cf. fr. industrie, germ. Industrie, it., lat. industria]. substantiv femininindustrie

indústrie f. (lat. indústria, activitate, hărnicie, d. indu, în, și strúere, a construi). Meserie, arta de a fabrica: industria feruluĭ [!]. Totalitatea operațiunilor pin [!] care se transformă materiile prime și se produc bogățiĭ: industria agricolă, manufacturieră. Cavaler de industrie, șarlatan, escroc. substantiv femininindustrie

indústrie (-tri-e) s. f., art. indústria (-tri-a), g.-d. art. indústriei; pl. indústrii, art. indústriile (-tri-i-) substantiv femininindustrie

industrie f. 1. totalitatea operațiunilor prin cari materiile prime sunt acomodate trebuințelor vieții: industria coprinde obiectele de consumațiune, vestminte, unelte, locuințe; 2. profesiune mecanică și mercantilă, arte industriale: industriile manufacturiere se divid în alimentare, textile și mecanice; 2. fig. practică expediente blamabile: cavaler de industrie, care trăiește mai adesea din escrocherii. substantiv femininindustrie

INDÚSTRIE, industrii, s. f. 1. Ramură a producției materiale și a economiei naționale, în cadrul căreia au loc, pe scară largă, activitățile de exploatare a bunurilor naturale și de transformare a acestora, precum și a altora, în mijloace de producție și în bunuri de consum. 2. (Cu determinări) Subdiviziune a industriei (1), cuprinzând un domeniu limitat de activitate. Industrie textilă. Industrie extractivă. – Din fr. industrie, lat. industria. substantiv femininindustrie