indulgență definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeindulgență
- Vezi aici mai multe rimeindulgență
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuin
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuind
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuță
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunță
INDULGÉNT, -Ă adj. Iertător; îngăduitor; blând. [Cf. fr. indulgent, lat. indulgens]. adjectivindulgent
*indulgént, -ă adj. (lat. indúlgens, -éntis). Îngăduitor, ĭertător, care persimte [!] mult: cu răiĭ nu trebuĭe să fiĭ indulgent. Adv. În mod indulgent. adjectivindulgent
indulgént adj. m., pl. indulgénți; f. indulgéntă, pl. indulgénte adjectivindulgent
indulgent a. îngăduitor. adjectivindulgent
INDULGÉNT, -Ă, indulgenți, -te, adj. Care manifestă indulgență; care iartă ușor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis. adjectivindulgent
INDULGÉNȚĂ s.f. 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioșilor în schimbul unei sume de bani. [Cf. fr. indulgence, lat. indulgentia]. substantiv femininindulgență
*indulgénță f., pl. e (lat. indulgentia). Bunătate și facilitate de a ĭerta greșelile altora saŭ de a permite cuĭva ceva. Ĭertare de păcate acordată une-orĭ de biserica catolică. substantiv femininindulgență
indulgénță s. f., g.-d. art. indulgénței; (acte) pl. indulgénțe substantiv femininindulgență
indulgență f. 1. ușurință de a scuza, de a ierta greșeli; 2. iertare pentru păcate, de pedepse temporale, ce acordă uneori Biserica catolică. substantiv femininindulgență
INDULGÉNȚĂ, (2) indulgențe, s. f. 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia. substantiv femininindulgență
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiindulgență
| indulgență | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | indulgență | indulgența |
| plural | indulgențe | indulgențele | |
| genitiv-dativ | singular | indulgențe | indulgenței |
| plural | indulgențe | indulgențelor | |