individualitate definitie

INDIVIDUALITÁTE s.f. 1. Totalitatea trăsăturilor caracteristice ale unui individ prin care acesta se distinge de alți indivizi. 2. Persoană deosebit de înzestrată, de talentată; personalitate. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualité]. substantiv femininindividualitate

*individualitáte f. (d. individual; fr. -alité). Ceĭa ce constitue [!] individu, personalitate. Originalitate, calitate, merit care-l distinge pe cineva. Individ. substantiv femininindividualitate

individualitáte (-du-a-) s. f., g.-d. art. individualitắții; pl. individualitắți substantiv femininindividualitate

individualitate f. ceea ce constitue și distinge pe individ. substantiv femininindividualitate

INDIVIDUALITÁTE, individualități, s. f. 1. Totalitatea particularităților specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o persoană de alta. 2. Persoană cu însușiri morale sau intelectuale deosebite; personalitate. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualité. substantiv femininindividualitate

INDIVIDUALITÁTE, individualități, s. f. 1. Tota­litatea particularităților fiecărui individ (mai ales uman), prin care se deosebește de alți indivizi. Individualitatea unui artist. 2. Persoană considerată ca posesoarea unor însușiri deosebite. V. personalitate. Iașul la 1839, ca și astăzi, nu se deosebea prin vreun entuziasm strașnic pentru nici o individualitate. RUSSO, S. 27. – Pronunțat: -du-a-. substantiv femininindividualitate