individual definitie
INDIVIDUÁL, -Ă adj. 1. Personal, al unei singure persoane. 2. Făcut de un singur individ. 3. Care se referă la individ sau care privește o singură persoană. // s.n. (Fil.) Singular. [Pron. -du-al. / cf. fr. individuel]. adjectivindividual
*individuál, -ă adj. (după fr. individuel). Al individuluĭ: calitate individuală, reclamațiune individuală. Adv. În mod individual, luînd cîte unu: ajutoarele li s´aŭ împărțit individual. V. colectiv. adjectivindividual
individuál (-du-al) adj. m., pl. individuáli; f. individuálă, pl. individuále adjectivindividual
individual a. 1. care e propriu individului: calitate individuală; 2. care privește o singură persoană: reclamațiune individuală. adjectivindividual
INDIVIDUÁL, -Ă, individuali, -e, adj. 1. Care este propriu unui individ; personal, specific. ♦ Care privește sau aparține unui singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de ființe. 2. Care este executat de individ. Muncă individuală. ♦ (Adverbial) În mod izolat, fiecare în parte, fiecare pentru sine. [Pr.: -du-al] – Din fr. individuel. adjectivindividual
INDIVIDUÁL, -Ă, individuali, -e, adj. 1. Care aparține unei singure persoane, al unui individ; personal. Gospodăria individuală, fărîmițată, după cum spune Lenin, « condamnă oamenii la întuneric, la mizerie, la răzlețire ». GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 207. ♦ Care privește o singură persoană, care privește pe fiecare individ în parte. ◊ (Adverbial) Primirea în partid a celor mai buni oameni ai muncii se poate asigura numai dacă organizațiile de bază desfășoară o intensă muncă politică, numai dacă ele se ocupă individual de muncitorii fruntași și îi ajută să crească politicește. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 107. ◊ (Substantivat) Caracterul este unitatea dintre individual și tipic. V. ROM. mai 1953, 196. 2. Care este executat de individ (și nu de colectivitate). Muncă individuală. Întreceri individuale și de grupă. ◊ Studiu individual = studiu întreprins în mod izolat (nu în grup). Caiet de studiu individual. – Pronunțat: -du-al. adjectivindividual
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiindividual
| individual adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | individual | individualul | individuală | individuala |
| plural | individuali | individualii | individuale | individualele | |
| genitiv-dativ | singular | individual | individualului | individuale | individualei |
| plural | individuali | individualilor | individuale | individualelor | |