indispune definitie

*indispún, -pús, a -púne v. tr. (d. dispun, după fr. indisposer). Turbur [!] puțin sănătatea: căldura-ĭ indispune pe ceĭ sîngeroșĭ. Fig. Previn pe cineva contra cuĭva, supăr: tu l-aĭ indispus contra mea, observațiunea mea l-a indispus. verb tranzitivindispun

INDISPÚNE vb. III. tr., refl. A(-și) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispún, perf.s. -pusei, conj. 3 -pună, part. -pus. / cf. fr. indisposer, după pune]. verb tranzitivindispune

indispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. indispún, 2 sg. indispúi, 1 pl. indispúnem; conj. prez. 3 să indispúnă; ger. indispunấnd; part. indispús verb tranzitivindispune

indispune v. 1. a se îmbolnăvi ușor; 2. fig. a preveni în contra cuiva. verb tranzitivindispune

INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune). verb tranzitivindispune

INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. A strica buna dispoziție a cuiva, a produce cuiva o supărare ușoară; a supăra, a mîhni. Adaosurile colonelului, prin brutalitatea lor cazonă, mai mult l-au indispus decît l-au impresionat. REBREANU, R. II 225. – Forme gramaticale: perf. s. indispusei, part. indis­pus.Prez. conj. pers. 3 și: indispuie. verb tranzitivindispune

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiindispune

indispune  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)indispune indispunere indispus indispunând singular plural
indispunând indispuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) indispun (să)indispun indispuneam indispusei indispusesem
a II-a (tu) indispui (să)indispui indispuneai indispuseși indispuseseși
a III-a (el, ea) indispune (să)indispuneai indispunea indispuse indispusese
plural I (noi) indispunem (să)indispunem indispuneam indispuserăm indispuseserăm
a II-a (voi) indispuneți (să)indispuneți indispuneați indispuserăți indispuseserăți
a III-a (ei, ele) indispun (să)indispu indispuneau indispuseră indispuseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z